Secunda ca un veac

Sunt cuvinte in noi cat un veac de taceri
Risipite prin timp, alergand dinspre ieri
Spre un maine incert, nevazut, nestiut,
Prea prezent in acum, prea ascuns in trecut.

Clipe vin si se duc si ne pierdem de noi,

Ratacim prin uitari prea albastre de ploi,

Nu vom sti, nu vom sti ce va fi, ce a fost,

Daca sunt, daca esti, daca are vreun rost.

Un minut a plecat, vine altul in loc,

Ca-ntr-un joc de copii care nu mai e joc.

Ne-nvartim tot mereu, ne e teama de vis

Si nu stim ca-ntre noi o poveste s-a scris.

N-ai curaj sa vorbesti, n-am curaj sa mai tac

Va mai trece o zi, va mai trece un veac

Intr-un timp fara timp se va naste-un cuvant

Si vom fi numai noi intre cer si pamant. 

O secunda-i un veac

Langa umarul tau

Un mileniu-a trecut

Peste sufletul meu

Dansul nostru prin timp

N-are loc de priviri

O secunda-i un veac de iubiri.