O lume minunata

Avem o lume mica, numai a noastra. O lume in care visurile au aripi, zanele exista, povestile sunt adevarate, oamenii sunt frumosi si minunati, totul se poate si nimic nu pare imposibil.
E o lume fermecata in care nu patrunde oricine. Ca sa primesti o cheie, trebuie sa porti in suflet toate culorile universului, toate gandurile bune, toata dragostea si, cel mai important, toata magia copilariei.
E o lume interzisa oamenilor mari. Pentru ca oamenii mari nu stiu niciodata sa vada lucrurile cu adevarat importante, asa ca nu vad ceea ce vedem si noi. Ei vad balauri, vulcani suparati, crocodili, paianjeni si plante carnivore. Din aceasta cauza, cand un om mare ajunge in lumea noastra mica, incepe sa faca ordine si sa strice tot echilibrul  pe care noi ne-am chinuit sa il construim. Curata vulcanii si ii astupa cu nisip ca sa nu mai scoata flacari, fara sa stie ca din acele flacari se nasc pasarile Phoenix. Vaneaza balaurii, fara sa stie ca sunt intelepti si cuminti si ne ofera mereu noi provocari, ne ajuta sa crestem. Impaiaza crocodilii, fara sa stie ca in burta lor se afla ceasurile dupa care noi masuram secundele inimii, ceasurile care ne anunta cand e vremea sa mergem mai departe. Strica panzele paianjenilor, fara sa stie ca in acele panze noi am tesut toate sperantele noastre. Taie plantele carnivore fara sa stie ca pana si ele au un rost. Chiar daca nu sunt dragute si prietenoase, ne fac sa intelegem ca nimic nu este perfect. Peste tot sunt pericole de care e nevoie sa ne ferim.
Avem o lume mica si fragila si foarte frumoasa. Sunt multi cei care si-ar dori sa fie in locul nostru. Ar da orice pentru o bucatica din darurile noastre, daruri pe care noi le-am primit fara sa facem nimic pentru ele. Au venit pur si simplu catre noi, aduse pe aripi de ursitoare. Uneori insa, uitam cate de privilegiati suntem. Incepem sa ne purtam ca niste oameni mari si sa daramam tot, inclusiv ceea ce chiar noi am construit. Aruncam cu noroi in straturile de flori. Mazgalim peretii. Stricam jucariile. Si ce este cel mai rau, facem toate astea in vazul tuturor. Ignoram faptul ca, oricum am fi, orice am fi, oricum ne-am numi, suntem, pana una alta, locuitori ai lumii magice, responsabili cu linistea si frumusetea ei. Facand astfel, ii dezamagim cumplit pe cei care cred cu tot sufletul in lumea noastra. Cei care pot patrunde in ea doar cu ajutorul nostru, pentru putina vreme. II ranim si ii indureram. Se gandesc ca daca pana si noi, cei minunati, cei frumosi, cei speciali, cei daruiti, suntem asa, atunci lumea lor banala, obisnuita, gri, nu are nicio sansa sa devina vreodata frumoasa.
Le ucidem propriile visuri, le daramam propriile sperante si ii alungam pentru totdeauna.
De aceea, in lumea noastra mica trebuie sa fie mereu pace. Apar furtuni, insa e usor sa linistesti valurile. Apar uragane, insa e usor sa opresti vantul. Apar fiare salbatice, insa e usor sa le imblanzesti.
Noi avem aceasta putere. Pentru ca noi, doar noi, detinem licoarea magica ce linisteste valuri, opreste vantul, imblanzeste fiarele, schimba lumea.
Doar in sufletele noastre exista lumea mica si minunata a cantecului, poeziei, zambetului daruit celor din jur.
Chiar daca se intampla cateodata sa facem lucruri pe care ceilalti nu le inteleg sau le percep altfel decat noi, chiar daca uneori gresim, chiar daca e posibil sa nu avem intotdeauna dreptate, chiar daca mai sarim si noi cu sabia la cate un balaur ratacit, chiar daca nu intotdeauna alegem cea mai buna cale, cea care sa ii multumeasca pe toti, avem puterea de a repara. Avem, in acelasi timp, si puterea de a distruge tot. Noi alegem ce dorim sa facem.

Vanzatorul de vise si spiridusii din Fabrica va roaga, in aceasta luna, singura din an in care magia este la ea acasa, in care e de ajuns sa crezi in povesti ca povestile sa vina catre tine, sa contribuiti la reconstructia lumii mici si fermecate a muzicii, care acum e bantuita de furtuni si viscol.

Haideti sa iubim, sa iertam si sa cantam. Pace, oameni frumosi si dragi.

Hraniti si cainii vagabonzi

Iubim cainii.
Atat de mult, incat ne face placere sa ii vedem in strada.
Flamanzi. Bolnavi. Raniti. In frig, ploaie sau arsita. Plini de purici. Murind in chinuri groaznice din cauza tuturor bolilor care ar putea fi tratate sau pe care nu le-ar face daca ar locui alaturi de noi, in casa, supravegheati, ingrijiti, vaccinati, hraniti adecvat.
Ne infioram de placere de fiecare data cand vedem un caine cu blana cazuta de la jigodie si raie.
Ajungem pe culmile extazului atunci cand observam pe marginea strazii cate un catel plin de sange, inca respirand, cu matele pe afara si creierul imprastiat pe trotuar. Lasat sa moara acolo de cel care a dat cu masina peste el pentru ca pur si simplu i-a sarit brusc in fata incercand sa muste rotile si, pentru ca il iubea la fel de mult ca si noi, nu i-a trecut prin minte sa il urce in portbagaj si sa ii dea macar dreptul la o moarte decenta si fara chinuri, asistata de un veterinar si la un colt cat de mic de gradina in care sa isi doarma somnul.
Iubim cainii.
Avem acasa cel putin un ogar afgan, un cocker si un ciobanesc german rasa pura, din parinti premiati, cu un arbore genealogic mai elaborat decat cel al proaspatului nascut la Palat.
Iubim atat de mult cainii, incat suntem incantati cand patrupedul adoptat de catre locatarii din bloc, murdar, plin de capuse si cu ochi urdurosi, cu burta lipita de spate si coastele la vedere, cu rani infectate pe piciorul stang din fata, ne iese in intampinare cand ne intoarcem seara acasa. Il iubim atat de mult incat nu ne deranjeaza ideea ca e in strada cand afara sunt -21 de grade si viscoleste. Sau 35 de grade cu plus si nicio balta din care sa bea apa.
Sustinem dreptul lor la viata, de aceea suntem perfect multumiti cand trecem nepasatori pe langa ei in timp ce agonizeaza in strada.
Ii iubim atat de mult, incat consideram ca un monstru de 4 ani, nu cu mult mai inalt decat un catel de talie medie, cu suflet rau si nemilos, isi merita soarta atunci cand este sfasiat pentru ca a indraznit sa isi ceara dreptul la joaca. Atat de mult, incat suntem de acord sa nu mai iesim niciodata din casa, ziua sau noaptea, la periferie, in centru sau in parc, pe bulevarde sau pe stradute laturalnice. Se stie doar ca orasele, trotuarele, soselele, aleile din parcuri, curtile spitalelor si ale scolilor, apartin de drept cainilor si oamenii nu au ce cauta pe ele iar daca le incalca, animalul are tot dreptul sa isi apere teritoriul.
Iubim cainii si ii ostracizam pe cei care ne cer sa ii luam acasa, sa ne asuman responsabilitatea ingrijirii si educarii lor, sa le oferim un adapost decent, jucarii, mangaieri si dragoste. Ei nu inteleg ca iubirea noastra enorma se consuma la distanta.
Iubim cainii.
Atat de mult, incat suntem dispusi sa ii hranim cu proprii nostri copii.
Atat de mult, incat facem orice e nevoie numai sa nu ne ceara sau oblige cineva sa ii adoptam si sa le asiguram un acoperis, o familie si un loc in care sa traiasca fericiti, aparati, in siguranta, departe de mizerie, de foame, de chinuri.

Viata pe doua roti

Este din nou Craciunul. A mai trecut un an peste noi. Cu bune, cu rele, cu lectii invatate (sau nu), cu realizari si dezamagiri. Initial voiam sa va scriu voua, celor care m-ati iubit, m-ati sustinut, m-ati impins de la spate, m-ati certat cand a fost nevoie. O sa va rog sa ma iertati ca nu o voi face, totusi. Nu in scris cel putin. Stiti voi si singuri ca aveti fiecare locul lui special in cutiuta mea cu oameni dragi.

Azi gandurile mele se indreapta catre cei cativa prieteni pe care ii am (sau pe care i-am avut) ceva mai putin norocosi decat noi, astia intregi, cu toate mainile si picioarele acasa. Azi le voi multumi celor cativa oameni  de la care am invatat ca viata este extraordinara. Chiar si atunci cand e privita dintr-un scaun cu rotile. 

De la voi am invatat sa rad, sa am incredere, sa merg mai departe, sa ma bucur de lucruri marunte care adunate la un loc inseamna liniste, speranta, seninatate.Voi ati fost in gandul si in sufletul meu de fiecare data cand s-au adunat norii in preajma mea si am simtit ca nu merita sa mai lupt. Tot voi mi-ati aratat ca un om poate ramane minunat si daca au trecut peste el furtuni cumplite. Ma fascinati cu puterea voastra extraordinara de a zambi. Mi-ati dat cele mai frumoase si mai simple lectii despre cum sa traiesti cu lumina in priviri si pace in suflet, orice ti s-ar intampla. Am mai spus aici ca doua din cele mai extraordinare lectii de viata le-am primit de la oameni loviti crunt de ea. Nu am sa il uit niciodata pe minunatul meu prieten care pierduse tot, pe care sotia l-a parasit dupa accidentul care l-a paralizat si a plecat luand cu ea si copilul. Omul  acela avea in el o putere fantastica si o bucurie molipsitoare de a trai, un simt al umorului fenomenal si o vorba buna pentru oricine. Una din postarile de aici, din fabrica de vise, este scrisa in urma unei discutii cu el. Tot de la el stiu care este cel mai frumos loc din Bucuresti, locul in care te poti intalni fata in fata cu un avion care vine la aterizare. Datorita lui am descoperit serile de pe terasa din Green Hours, gustul exotic de Caipiroska si am regasit in mine puterea de a zambi si de a face misto de propria persoana.

Iti multumesc si tie, rocker indragostit de folk, pentru ca mi-ai reamintit (fara sa stii) de ce cant, de ce nu am voie sa renunt la asta, de ce nimic nu e mai frumos decat zambetul celor care asculta. Va multumesc tuturor celor din jurul meu aflati in situatii similare. De la voi stiu ca se poate depasi orice obstacol atata vreme cat poti sa crezi, sa speri, sa iubesti si sa daruiesti dragoste. 

Va multumesc si va cer iertare in numele tuturor celor care va jignesc, va umilesc, va fac sa va simtiti mici si neinsemnati. Nu ii bagati in seama, ei sunt cei care pierd, nu vor sti niciodata cat de mult ii puteti sustine si ajuta pe cei din jur. 

Sa aveti sarbatori de poveste si un nou an la fel de frumos si de senin ca sufletele voastre. 

Curatenie

Sa fakut noapte in orash. Shy toamna. Prea multa toamna. Simtzi frunz k vor sa ishy ia zborul, le simtzi dorul d pam, d huma calda k miros de vara ink vie. Soarele pleak prea rpd, stelele nu mai vor s straluceask, cerul sa inkis si sia pierdut cul kalde.
E toamna in orash shy toamna in mn shy skriu tampeniile astea ca sa vedeti cat de oribil arata, ma chinui sa gandesc cu creierul ingust al unei mimoze roz pentru care Bamboo este emblema suprema a bunului gust si elegantei, iar telenovelele reprezinta culmea artei. Ascult zilnic scuze puerile, afirmatii care imi strepezesc ultimii neuroni ramasi intregi, ba azi am auzit chiar (si sper sa nu fie adevarat) ca pana si la facultate te invata sa scrii asa ca sa salvezi timp. Vad in jurul meu oameni care, din cauza ca se izbesc mereu de astfel de exprimari, au uitat sa scrie corect, si-au pierdut reflexele si, daca nu i-as cunoaste, as crede despre ei ca sunt complet analfabeti si inculti. Ii cunosc insa si ma ingrozesc dandu-mi seama ca, in loc sa ii educam noi, sa le imprimam noi modul de a fi, ne inoculeaza ei pe noi cu mediocritate, prostie, incultura. Sunt din ce in ce mai multi si nu facem nimic sa ii alungam din jurul nostru. Nu ripostam, nu ridiculizam, tacem si ne gandim ca poate o sa treaca. Iata ca nu trece. Iata ca au inceput sa apara reclame agramate, afise agramate, carti cu erori grave de gramatica, ne apropiem cu pasi din ce in ce mai repezi de ziua in care vom ramane cel mult cateva sute de persoane care vom sti ca a existat o vreme cand "mi-au" si "miau" nu insemnau acelasi lucru.
Exista vreo solutie? Probabil da.
A mea este una extrem de simpla: refuz sa mai accept mediocritatea, din partea oricui. Asa ca, dragii mei prieteni, reveniti la stadiul de vertebrate cu vorbire articulata, pentru ca, de acum inainte, va taxez orice prescurtare, orice litera folosita in locul alteia, orice cratima rontaita nu din graba, ci din lene, pana cand ori redeveniti ceea ce stiam despre voi ca sunteti, ori va suparati pe mine si nu imi mai vorbiti. Singura scuza pe care o accept este ca va lipsesc literele de pe tastatura pentru ca le-a papat catelul, dar va trebui sa o demonstrati cu poze. Vorbesc desigur despre cei care imi sunt prieteni reali si apropiati, pe restul am sa ii elimin pur si simplu la orice eroare intalnita. Pana in ziua in care, cand voi deschide Facebook sau Messenger sau Skype, nu voi mai vedea "mam dus decat la magazin, revin" sau poze cu texte agramate postate de oameni de la care am pretentia ca pot ceva mai mult de atat. E foarte adevarat ca e posibil sa raman doar cu vreo 15-20 de amici, dar igiena creierului meu este mult mai importanta decat viata sociala.
Pornesc de la premisa ca lucrurile pe care le ignori inceteaza la un moment dat sa mai existe si ma gandesc ca, daca imi mai urmeaza si altii exemplu, la un moment dat vom arunca acolo unde le este locul pe cei care care nu respecta nici interlocutorul, nici limba pe care o vorbesc, fie ea romana, engleza sau oricare alta. Ori asta, ori ii vom obliga sa se ia ei dupa noi, pentru a nu fi marginalizati si ridiculizati.  

E complicat

Vad din ce in ce mai des pe diverse retele sociale, inclusiv Facebook, mentiunea "e complicat" atunci cand vine vorba de statusul relatiei. Ma intreb, cum poate fi  "complicat"? Ori esti intr-o relatie, ori nu esti. Jumatati de relatie nu exista. Chiar daca, sa zicem, esti destul de inconstient/a incat sa alegi ca partener de viata un om care este impreuna cu altcineva, tot nu e "complicat", tot ai o relatie. Una complet haotica, ciudata si (parerea mea) inutila, dar relatie. Daca te-ai apucat sa semnalezi asta in mod public, atunci asuma-ti alegerea. Mi se pare mult mai corect fata de toata lumea.
Nu e nimic complicat. Tu complici. Povestile cu "nu il/o mai iubesc, nu mai avem nimic in comun, dar..." sunt doar scuze puerile pentru a ascunde propria teama de singuratate, nou inceput sau schimbare. Povestile cu "il/o iubesc dar..." fac parte din seria

citeşte mai mult... »

Hoax

Dictionar:
1.SPAM - spamming (sau spam) este procesul de expediere a mesajelor electronice nesolicitate(...).Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat şi prin privarea de dreptul la opţiune.(sursa Wikipedia )
2.HOAX - incercarea deliberata de a insela sau pacali o alta persoana, facand-o sa accepte sau sa creada un lucru despre care hoaxer-ul stie cu certitudine ca este fals (sursa Wikipedia)
3.MASS-MESSAGE -  "Send Instant Message to All in Group" este o functie oferita de Yahoo Messenger (si multe alte programe de chat) care permite trimiterea instantanee a aceluiasi mesaj intregii liste(grup) de contacte.Aceste mesaje variaza de la cereri de bani in scopuri "umanitare", pana la  faimoasele "sunt online, cine vrea sa vb ku mine ?".( sursa Antimass)


Cele mai populare HOAX-uri:

Yahoo si AOL au incheiat un contract cu nea Ghita din Cucuietii de Deal, in urma caruia respectivul personaj primeste o suma oarecare pentru fiecare mesaj de tipul "Sunt nea Ghita si am cancer, va rog sa ma ajutati" care se trimite pe mail/mesenger.
Puneti-va nitel neuronii aia la lucru si ganditi logic. In primul rand, chiar credeti voi ca sta Yahoo! sa contorizeze cate mesaje de acest tip au fost trimise pe messenger? Chiar credeti ca, daca vor sa se implice in strangerea de fonduri  intr-o cauza umanitara (si o fac, de foarte multe ori), nu au alte metode?In al doilea rand, unde sunt link-urile catre campania organizata de cele doua companii?Unde sunt datele de contact ale persoanei bolnave, unde sunt fisele medicale care intotdeauna in asemenea cazuri sunt puse la dispozitia publicului pentru a dovedi ca nu este un banc. In al treilea rand, acest hoax exista de mult timp, e la fel de popular ca cel cu baietelul numit Rares care de 10 ani e tot nou-nascut si sufera de cancer.

Bill Gates isi imparte averea
O, da. Ca alta treaba nu are. Din nou, un hoax care circula de pe la sfarsitul anilor '90, e aproape la fel de batran ca Yahoo!. Informatia a fost dezmintita in repetate randuri de BG personal. O simpla cautare pe Google este edificatoare privind acest mesaj absolut tembel.

Yahoo Alert: Yahoo is shutting down on August 17,2003(2005, 2007, 2009, etc) because they are running outta space and all the names are getting took up, so pass this around if you don't want your name to be deleted from Yahoo. If you don't pass this on, then your Yahoo will be shut down for good. Those that don't send, your name will be deleted August 17,2003, thanks, Yahoo Board Leader, Tom Buslowski 
 Interesant. Staff-ul Yahoo foloseste exprimari gen "outta" in coresponenta oficiala si omite "!" din numele aplicatiei (pentru cei care nu stiu, brand-ul nu este "Yahoo" ci "Yahoo!"). Pe tema lipsei de spatiu de pe servere nici macar nu am sa comentez, pentru ca este hilar. Idem pentru imposibilitatea de a crea nume noi de utilizator.


Incepand cu luna August, noaptea, planeta Marte va fi cel mai luminos punct pe cer. Chiar si cu ochiul liber, Marte se va vedea cat o luna plina in aceasta perioada. Pe 27August, planeta Marte se va afla la 34.65 milioane de mile de Pamant si va fi ziua in care Marte se va vedea cel mai bine. In noaptea de 27 August, la ora 00:30 urmariti cerul. Pe cer se va vedea ca si cum Terra are doua luni. 
Cred ca primesc acest mesaj de 8 ani, incepand de pe la finalul lunii aprilie. Fara alte comentarii, o sa va spun doar ca evenimentul a avut loc in data de 27 august 2003, ca urmatorul perigeu (apropierea maxima posibila) al planetei Marte va fi peste vreo cel putin 40.000 de ani  si ca oricum nu s-a vazut atat de mare, ci pur si simplu era ceva mai usor de observat decat in mod obisnuit. Prin telescop. In nici un caz cu ochiul liber (distanta Pamant-Marte a fost, la data respectiva, de 56.000.000 km; Luna se afla la doar 405.500 km cand e la apogeu).

Ale cui e limba romana (sic!)

I-mi. I-ti. I-si. Iai dat. Sa facut. Voi fii. La luat.
 Serios? Cu c-ine a-ti fac-ut v-oi r-omana i-n scoal-a? Nu intreb doar de curiozitate, chiar ma intereseaza. Cine stie, poate fac un copil si nu as vrea sa nimereasca din greseala la cei care v-au invatat (?) pe voi gramatica in clasa a II-a. Nu stiati? Atunci se invata chestiile astea si devin reflexe, le scrii corect fara sa fie nevoie sa te gandesti cand, unde si de ce pui cratima. Va rog nu veniti cu argumentul "asa-i pe internet, uneori scrii mai repede si mai ratezi cate ceva". In primul rand, daca ai reusit sa termini clasa a IV-a fara sa ramai repetent, nu ai cum sa ratezi nici daca vrei, din motivul pomenit mai sus, ala cu Pavlov si cainele. In al doilea rand, ok, omiti cratima la "s-au aprins", "s-a deschis". Se mai intampla, sa zicem. Dar sa pui

citeşte mai mult... »

Like

Exista o manie a like-urilor pe Facebook. Vad atat de multe "imi place" agatate de fotografii, videoclipuri si stiri care nu au cum sa iti placa decat daca esti psihopat sadic pe care il bucura suferinta altora, durerea, moartea, incat ma intreb, la modul serios, daca cei care folosesc butonul ala mic si albastru stiu ce inseamna cuvantul scris pe el.
Titlu de stire partajata pe FB: "Accident grav de circulatie in orasul x, 3 persoane printre care si un copil decedate, 5 persoane ranite."  20-30 de like-uri. "Incendiu in localitatea y, 3 copii morti." Alte zeci de "like"-uri. Videoclip in care niste dementi chinuie un pui de pisica. Like, like, like. La inceput, te gandesti ca poate persoana care a dat "like" uraste pisicile si in cazul asta are o logica. La comentarii insa, descoperi ca aceeasi persoana a spus:

citeşte mai mult... »