Cu adevarat fara cuvinte

Am adunat in Fabrica de vise, de-a lungul anilor, visele mele, visele altora, vise cantate, vise la pachet, vise rimate, cateodata cosmaruri (rar, din fericire). Am stat de vorba cu Micul Print, am scos din cutia de carton a amintirii ursul cu ochelari care mi-a bucurat copilaria si o parte din adolescenta, am fost vanzatorul de vise evadat din cotidian, vreau intotdeauna - cu incapatanare - o poveste, chiar si acolo unde nu exista povesti, port in mine un suflet de inchiriat si doua insule pierdute pe cai de fum, am locuit intre mine si cer, v-am amintit, domnilor, ca ea e frumoasa oricand si oricum atata vreme cat o priviti cu ochii dragostei si astept, alaturi de o floare, un baobab, o vulpe si un vulcan, un epilog senin.
Azi, la un capat si totodata inceput de drum, din toate cuvintele care mi se plimba prin ganduri de cateva zile, nu stiu sa spun decat:
Va multumesc, oameni frumosi.
Pentru visele pe care mi le-ati daruit. Pentru clipele fermecate. Pentru zambete. Pentru lacrimi. Pentru flori de colt. Pentru amintiri. Pentru toate povestile care se tes acum in Fabrica si care, mai devreme sau mai tarziu, vor ajunge inapoi la voi, rimate sau nu.
Noapte cu vise instelate, tuturor, oriunde ati fi.
Cu drag, Vanzatorul de vise.