dor de fluturi

S-au ratacit undeva, printre prea multe ganduri, prea multe tristeti, prea multe secunde de tacere. Erau albastri, si roz, si verzi, si albi si dansau in suflet cu aripi mari deschise spre visuri. Pluteau pe langa diminetile cu zambete si noptile cu umbre calde, aduceau parfum de vara cu cirese si toamna cu lumina de ceara. Se roteau printre cantece, printre cuvinte, printre intrebari si uimiri. Si, intr-o zi, nu au mai fost. I-am cautat in toate cotloanele inimii si am gasit doar praful fin lasat de trecerea lor. Mi-e tare dor de fluturi. Da-mi-i inapoi...