liniste pentru omul de zapada

Am cautat in mine doua zile cuvinte.S-au topit, toate s-au topit, cu omul de zapada impreuna.N-am.Nu stiu.Nu pot.Pentru ca sufletul meu prin graiul cantecului stie sa graiasca, am cautat cantece si n-am gasit.O sa il gasesc si pe al meu undeva ascuns intr-un cotlon de inima, dar nu azi, nu acum.Acum nu stiu, n-am, nu pot.Am (re)gasit insa asta ce e mai jos.As spune ca e cantec, dar suna a bocet.Bocet i-as spune, dar suna a ruga.Nici ruga nu-i,ca suna a ramas bun.Da.Asta era cuvantul.Uite ca l-am gasit.Ramas bun, Omule.Ai ajuns la linistea dupa care atata tanjea sufletul tau bun de Om frumos si de lumina.Ti-o semnat Dumnezeu demisia ceruta si ti-o dat dreptul sa fii iar copil, caci vreau sa cred ca asta esti cand te uiti acum la noi de acolo, din norii pufosi, de frumusetea carora nici un adult nu are timp sa se minuneze.Ramas bun.Ne-ai schimbat tuturor sufletele si cu grea intunecare le-ai intunecat, dar frumoasa e lectia de viata invatata de la tine.Multumesc, Mile Carpenisan.Promit ca maine voi zambi.