Chipul de dincolo de chip

Imi plac la nebunie oamenii care cred ca te-au "citit" perfect doar uitandu-se la tine si schimband doua cuvinte. Ma fascineaza siguranta afirmatiilor, implacabilitatea lor si agresivitatea cu care este indepartata orice incercare de corectie. Am cunoscut, de mult, un om. Principala lui ocupatie era sa umble pe strazi cu mana intinsa. Ca oricare altul din tagma lui, era murdar, cu hainele rupte, dormea prin scarile blocurilor si parea putin nebun. Era si foarte in varsta, insa nu avea acea atitudine a batranilor cersetori care te induioseaza si te face sa bagi mana in buzunar, totul in el emana forta, te facea sa te intrebi "Bine, bine, dar omul asta de ce cerseste?E intreg, e ok, de ce nu isi cauta ceva de munca?".Totusi...acel om avea o poveste putin diferita de a celorlalti cersetori. Avea 49 de ani. Pana la 47, avusese, ca toata lumea, o familie, copii, o meserie, casa, aproape tot cea ce isi putea dori. Intr-o zi insa sotia lui a decis sa il paraseasca, dupa ce impartisera timp de 27 de ani si bune si rele. Si nu numai ca l-a parasit, insa i-a si luat absolut tot. Casa, masina, tot. Nu stiu exact care a fost contextul si in ce termeni s-au despartit, cert este ca omul a venit intr-o zi acasa dintr-o delegatie si a aflat ca:
1. Sotia lui a plecat din tara si a bagat divort
2. Apartamentul a fost vandut si in el locuieste acum altcineva.
3. Casa pe care o aveau la tara a fost vanduta si banii au plecat cu sotia
4. Idem pentru masina
5. Nu mai are unde locui, nu mai are bani, nu mai are familie
Urmarea: a albit si a innebunit.
Logic, a ramas fara servici, dupa un concediu prelungit la ceea ce in orasul respectiv se numeste, sugestiv, "fara clanta" (sectie a spitalului de boli psihice in care clantele de la usi sunt scoase pentru a impiedica iesirea/ranirea pacientilor, in marea lor majoritate nebuni violenti, periculosi si cronici). Si uite asa a ajuns omul despre care povestesc sa intinda mana pe strada. Datorita tratamentului, a reusit cat de cat sa isi revina, insa niciodata indeajuns de mult pentru a isi putea relua meseria. Din nefericire pentru el nici nu invatase sa faca altceva si era mult prea obosit, bolnav si in varsta pentru a invata ceva nou. Cam asta e cu concluziile pripite. Nu este de ajuns sa schimbi doua vorbe cu un om si sa te uiti la el pentru a sti cum este. E nevoie sa fii mult mai atent la detaliile care nu se vad si nu se aud si chiar si asa e posibil sa gresesti. Ceea ce aratam lumii este ceea ce vrem sa se vada pentru ca asa am invatat sa ne aparam sau pentru ca pur si simplu nu avem de ales. De cele mai multe ori, o privire, un gest, un cuvant, daca sunt remarcate, iti pot spune totul despre un om. Insa tot de multe ori, de cele mai multe ori, gestul, privirea, cuvantul trec neobservate, pentru ca sunt mult prea subtile si pentru ca ne-am obisnuit sa nu fim atenti la detalii. Un om poate parea extraordinar, poate sa aiba o conversatie stralucitoare, un aspect ingrijit, chiar elegant, poate fi extrem de inteligent, se poate purta impecabil in societate. Veti spune despre el ca este un om ok. Dar daca, pus intr-o situatie care il scoate din sarite sau il deranjeaza, omul respectiv incepe sa aiba manifestari de chivuta...sa stiti ca acela este el de fapt. Un individ needucat, necivilizat, care din intamplare, prin vointa si eventual cu ajutorul prietenilor, a reusit sa capete o spoiala de fiinta civilizata si cu bun simt. In interior insa ramane ceea ce in termeni populari se numeste "mitocan" si dupa ce se va obisnui cu voi se va comporta ca atare.
Cum?...A, da, am uitat sa va spun ce meserie avusese cersetorul din povestea mea inainte sa inceapa sa converseze cu zane verzi si cai albi. Pai, nimic deosebit, nimic iesit din comun. Fusese seful catedrei de istorie de la Universitate si o somitate in domeniu (nu este vorba despre Universitatea Bucuresti). Am aflat asta intamplator, intr-un context in care o poveste trista ne-a amintit de batran si de propria lui poveste.In acelasi oras mai era un cersetor neobisnuit. Din pacate a murit intr-o noapte foarte geroasa de iarna, dupa ce cu doua zile inainte o persoana "glumeata" daduse foc unicului lucru care-i mai ramasese: rulota ( si aceea vai de capul ei, dar....). L-am gasit (cand spun "l-am" ma refer la mai multi) pe strada, stiam cine este, am vorbit cu el, l-am convins sa se calmeze (voia sa ramana afara si sa moara de frig, spunea ca rulota era singurul lucru care il ajuta sa mai aiba o urma de demnitate, avea unde sa isi tina hainele, se putea spala cat de cat, etc), am chemat salvarea pentru ca era complet deshidratat si intrase in hipotermie, insa nu am reusit sa il salvam, la spital nu putea fi tinut mai mult de o noapte, familie nu mai avea (patise ceva aproximativ similar doar ca de data asta copiii fusesera cei care il lasasera pe drumuri), asa ca in noaptea urmatoare a reusit sa faca ceea ce isi propusese, sa moara inghetat ca alternativa la a deveni un adevarat "homeless". Era artist plastic si inca unul talentat.