Tardive

Scrijelit  luni, 19 septembrie 2011

Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu doreasca sa se intoarca in timp, sa schimbe ceva, sa stearga cuvinte, sa aduca un zambet in loc de o lacrima. Ne pierdem multe ore din viata intrebandu-ne: "cum ar fi fost daca". Apoi, ne pierdem  multe alte ore regretand ca ne-am pierdut vremea sa regretam.
Am invatat, acum cativa ani, ca intotdeauna trebuie sa spui "te iubesc", cat mai des, celor apropiati sufletului tau. Am invatat ca singura durere care nu se sterge niciodata din suflet este cea de a fi prea tarziu pentru "iarta-ma". Am invatat sa nu imi mai pierd vremea regretand lucrurile facute sau nefacute, spuse sau nespuse, ci sa incerc sa repar cat mai repede acolo unde se mai poate repara, atata timp cat se mai poate repara.

Azi, am  invatat inca o lectie: niciodata sa nu astepti prea mult pentru a face un lucru, crezand ca vei putea oricand sa il faci. La un moment dat, s-ar putea sa fie prea tarziu.

Azi, regret toti anii in care am locuit la 20 de minute distanta de Laptaria lui Enache si totusi nu mi-am facut niciodata timp sa merg sa il ascult live pe Johnny Raducanu.