Teama de cealaltă privire

Scrijelit  luni, 4 aprilie 2011

 În ultimii ani, oamenii au uitat să vorbească faţă în faţă. Totul se întâmplă pe tărâmul lui "Bit&Byte". Este o teamă permanentă de privit în ochi, teamă de a fi alături la o cafea, teamă de a folosi cuvinte care se şi aud, nu doar se scriu. Zâmbetul, unul din cele mai frumoase mesaje pe care un om îl poate transmite altui om, a devenit doar o reprezentare grafică. Câţi dintre cei care îşi zâmbesc o dată la 3 litere pe messenger o fac şi dacă se întâlnesc în real? Câţi dintre cei care discută despre aproape orice pe internet au curajul să reia aceeaşi discuţie atunci când între ei şi interlocutor nu se află un ecran? Ascunşi în spatele zidului, fals apăraţi de iluzia comodă a ideii că, fiind vorba despre conversaţie  virtuală, cele spuse rămân la fel de virtuale, am uitat să comunicăm cu adevărat. Despărţirile se petrec prin intermediul unui SMS. Prieteniile se fac şi se desfac pe Facebook. Lumea noastră se învârte între bloguri, Twitter, Hi5, suntem o matrice fără personalitate şi fără (mai ales fără asta) magia care nu apare decât atunci când priveşti pe cineva în ochi. Cunosc oameni care s-au certat definitiv pentru că unul a spus ceva pe chat, celălalt a înţeles şi nu prea şi amândoi au aflat, mult prea târziu, că de fapt cele spuse aveau cu totul şi cu totul alt sens, însă era greu de depistat asta fără ca privirile să se întâlnească. Cunosc soţi şi soţii care au divorţat pentru că unul din ei a găsit un mail care în realitate era complet inofensiv, însă scos din contextul întregii poveşti părea o trădare. Cunosc prieteni de-o viaţă care nu şi-au mai vorbit niciodată pentru că un singur cuvânt a fost înţeles pe dos. Sunt de acord că este necesar să comunicăm repede unii cu alţii şi că pentru asta este util să avem diverse conturi pe diverse platforme de gen. Nu sunt însă de acord cu discuţiile importante purtate în acest fel. Pentru ca ele să nu strice relaţii de afaceri, iubiri, prietenii, este neapărat necesar ca cei doi să fie faţă în faţă. Orice ar fi de spus, dacă nu poţi spune sincer privind în ochi atunci în mod sigur nu poţi spune sincer nici pe messenger. Este într-adevăr uneori nevoie de cumplit de mult curaj ca să vorbeşti. Însă astea sunt părţile frumoase. Gestul. Viaţa. Bătaia de inimă. Teama de cealaltă privire. Fără ele, suntem doar maşini şi am putea la fel de bine ca în loc de "bună dimineaţa, te iubesc" să scriem 01000010 01010101 01101110 01000001 01000100 01101001 01001101 01101001 01101110 01000101 01000001 01110100 01000001 01110100 01000101 01101001 01010101 01000010 01000101 01010011 01000011.
Înseamnă exact acelaşi lucru.

2 comments:

cinefilul spunea...

Valee, totu' e pe internet, n-ai de ce sa te temi.
Ar fi interesat de aflat de ce s-a ajuns aici, daca evolutia e fireasca sau nu.
In business E OK, nu intotdeauna esti la 2 ore departare! Altfel, nu stiu ce sa zic.

Vanzatorul de vise spunea...

exact de aia ma tem, ca totul este pe internet iar cand ajungi in real descoperi ca de fapt nu era chiar asa...