Non-eco

Scrijelit  marți, 12 aprilie 2011

Prin anii '70, era la modă să fii hippie. Îţi puneai o floare în păr, trăgeai blugii evazaţi (întotdeauna am fost de părere că primăriile ar fi trebuit să le plătească ceva oamenilor aia pentru contribuţia adusă la măturatul străzilor ) şi plecai în Tibet să te integrezi cu absolutul. Sau cu guru-ul. 
 În anii '80, reminescenţe ale curentului hippie au devenit modă: consumul excesiv de droguri şi lipsa de identitate sexuală. Tot în acea perioadă au apărut primii hackeri, primele reţele publice, primele calculatoare accesibile consumatorului "casnic", ne-a vizitat cometa Halley, s-a lansat MTV, a fost ucis John Lennon, s-a încercat uciderea Papei Ioan Paul al II-lea şi au avut loc primele mişcări sociale generate de indiferenţa autorităţilor la răspândirea îngrijorătoare a unei boli care mai târziu a fost supra-numită "boală secolului". Teoretic, fiecare secol, a fost marcat printr-un curent social, cultural, muzical, artistic, economic. Chiar şi Evul Mediu. Atunci era la modă arderea pe rug aplicată ca metodă coercitiva. Câteodată mă întreb dacă era chiar aşa o mare greşeală. 
 Cam ăsta a fost secolul XX , în mare: o combinaţie mai mult sau mai puţin fericită între muzică, ţopăitul printre religii diverse ca până la urmă să descoperi că nu crezi în nimic, bomba nucleară, literatura SF, masacrul de la  Columbine,  dependenţa de droguri, internet şi telefon mobil şi desigur să nu uităm controversata aselenizare.
 Secolul XXI are o singura modă (cel puţin până acum): toată lumea este ecologistă. Probabil în cărţile de istorie de peste 400 de ani primele două decade vor fi numite "verzi" şi nu va fi o aluzie la ceva care se fumează sau se îmbracă. Pur şi simplu, absolut toată lumea trebuie să fie "eco-friendly". 
 
 "- Ce faci azi? 
  - Păi nu ştiu, cred că stau în casă 
  - Hai să ieşim undeva, poate dăm o fugă până la Sinaia să ne mai răcorim
  - Nu că am vândut maşina, am devenit ecologist/ă 
  - Cum?!? 
  - Stai două minute să dau drumul la aerul condiţionat, că mor de cald şi îţi explic. " 
   
 În secolul XXI, la începutul lui, pasiunea noastră este să salvăm tot ce se poate salva. Căţei. Delfini. Vama Veche. Natura.

"- Iubito, mi-a fost dor de tine
 - Oh...
 - M-am gândit tot timpul la tine când am fost la conferinţa aia despre salvat copacii
 - Oh...
 - Uite, ţi-am adus ceva să vezi cât de dor mi-a fost
   - Vaaaiii, ce buchet frumos de flori!! "

Suntem ecologişti. Nu ajungem la acţiuni de ecologizare decât dacă ne-am rătăcit pe acolo sau, în unele cazuri, dacă vrem să impresionam vreo noua cucerire. Nu am plantat niciodată un copac şi în general ni se cam fâlfâie de soarta balenelor, a tigrilor siberieni, a corcoduşilor sălbatici şi a şocâtilor de câmpie. Deschidem televizorul în fiecare seară şi ne indignam când vedem acte care nu cadrează cu modelul nostru eco de gândire. După care ne ducem la frigider şi deschidem o bere. Aruncăm nonşalant hârtiile pe stradă şi nu ne-am apleca nici morţi să adunăm vreun PET pe care cineva, voit sau nu, l-a "scăpat" pe lângă coşul de gunoi. Pledăm pentru soarta copacilor în timp ce aranjăm în vază florile rupte de la locul lor şi condamnate la moarte ca să ne satisfacă nouă un capriciu. Pledăm pentru animale în timp ce ronţăim fericiţi grătarul duminical de la marginea oraşului şi tot atunci pledăm pentru diminuarea poluării, că e weekend şi merge o discuţie  semi'telectuala. Pledăm pentru apararea drepturilor animalelor fără rasă si fără stăpân mângâind afectuos dulăul personal posesor de arbore genealogic mai stufos decât al Casei Regale. Vorbim, din spatele unui monitor care consumă curent, despre efectul de seră, reducerea consumului şi dezastrele provocate de inconştienţa umană.
Suntem ecologişti: în loc să mergem cu maşina alegem să mergem  pe jos şi pe chestia asta nu pierdem niciodată ocazia să ne lăudăm.
Dragii mei prieteni "eco", hai să vedem cât de "friendly" sunteţi: renunţaţi la tv, la maşina de spălat, la frigider, la curentul electric, la blender, la apa curentă, la calculator, la telefonul mobil, la fierul de călcat, la deodorante şi parfumuri, la săpun făcut din altceva decât leşie, la tot mobilierul din lemn pe care îl aveţi în casă, la absolut orice obiect de îmbrăcăminte sau accesoriu făcut din lâna, piele, bumbac, renunţaţi, doamnelor, să mai cereţi flori şi renunţaţi, domnilor, să le mai cumpăraţi, mergeţi în fiecare vară să prestaţi muncă de voluntariat la "pieptănat" nisipul, salvat steluţe de mare, pupat în bot delfini, nu mai ucideţi ţânţarii, sunt fiinţe vii, fac parte din ecosistem, lăsaţi în pace şobolanii, gândacii, păianjenii, renunţaţi la apartamentele voastre confortabile de la bloc şi plecaţi să trăiţi în sânul naturii, nu mai mâncaţi carne, de fapt nu mai mâncaţi nimic din ce este viu, treceţi pe pastă din aceea pe care o papă cosmonauţii .
Atunci am să vă cred şi am să mă plec cu respect în faţă voastră. Eu recunosc cinstit ca nu aş avea nervi să fac aşa ceva. Prefer să plantez copăcei, să strâng gunoaie, să ridic sticlele lăsate de alţii pe bănci ca sa  le duc la coşul de gunoi,  să salvez când pot un animăluţ, să fac un gest de curtoazie de  Ziua Pământului, pentru  îmi place atmosfera,  non-eco dar foarte "friendly", care se creează la evenimente de genul acesta, nu pentru aş crede cu adevărat că foloseşte la ceva. Atâta vreme cât nu o fac 6 miliarde de oameni în acelaşi timp şi  nu o oră, ci vreo două săptămâni minim pe an, chiar nu are efect şi nici nu sensibilizează pe nimeni. Apropos de asta, cel mai tare mă amuză diversele televiziuni care transmit live cum toată lumea stinge lumina şi se declară total de acord cu acest gest.
"- Noi suntem televiziunea x şi va anunţăm live ca susţinem din tot sufletul Ziua Pământului" .
Mulţumim că ne anunţaţi live, dar se presupune că noi am oprit orice consumă curent, timp de o oră, deci nu avem cum să vă vedem,  iar voi, ca susţinători declaraţi ai evenimentului, se presupune că nu emiteţi timp de o oră decât dacă aţi descoperit vreo metodă SF să o faceţi fără să folosiţi deloc curent electric.
Acesta fiind zise, eu  mă declar complet non-eco. De fapt, singura mea legătură cu "sindromul eco" este că îmi place culoarea verde.

1 comments:

bogdan spunea...

Poate o să mă fac eco atunci cand maşinile electrice vor avea o autonomie ceva mai mare decât un biciclist semiantrenat, producătorii lor vor specifica ceva despre climatizarea interiorului, să nu mă coc vară şi să nu mă opresc iarna din 10 în 10m să răzui parbrizul şi prin interior (că mi-e greu să-mi respiraţia, sunt fumător ce sa fac), iar staţiile de alimentare vor fi suficient de multe să nu trebuiască să le încarc din casă (dacă nu gasesc loc de parcare lângă bloc şi nu-mi ajunge cablul de la etajul 9 până la maşina parcată trei străzi la dreapta).
Secolul trecut, pe la final, circula butada „ lupta pentru pace o să ne omoare pe toţi”, sper ca lupta asta care începe cu ” salvaţi ” să nu aibă acelaşi efect pe care l-a avut, de exemplu, „salvaţi Vama Veche”.
Cred că ai drepate în general, dar, de exemplu, florile de pus în vază, în general, pentru asta au fost cultivate, ca şi grâul şi alte chestii mai mult sau mai puţin comestibile, ca şi puii, porcii şi etc, crescute pt a fi mâncate, oricât de grav şi inuman pare la prima vedere eco.
Cât despre renunţarea la ţoalele din lână şi bumbac... de ce, plasticele pt îmbrăcăminte consumă mult mai multe substanţe şi energie în procesul de fabricaţie şi, pe deasupra, dacă sunt facute necorespunzător, la prima purtare se fac praf şi mai şi put de strică ecosistemul dimprejur.
Cât despre toate evenimentele tip „Ziua Pământului”, „Lăsatului de fumat” , anti alcool, cancer , etc, etc., cred că sunt la fel de eficace ca şi susnumita luptă pentru pace, începută în forţă secolul trecut prin 2 războaie mondiale, continuată local prin Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak şi aşa mai departe până în zilele noastre. Trebuie să admitem că s-au facut paşi importanţi în protecţia mediului, armele sunt mai precise, deci nu riscăm să nimerim vreun şobolan de deşert cand tragem după inamic, submarinele atomice au devenit silenţioase şi nu mai tulbură balenele în sezonul de împerechere, avioanele zboară mai jos ca să nu deterioreze stratul de ozon, avem tancuri din plastic, mai uşoare deci cu un consum redus şi nici nu cutremură pământul stricând atfel siesta cârtiţelor.

p.s. Bine că au renunţat sau măcar redus tămbălăul cu privire la încăzirea globală, cu iarna asta ar fi fost complet ridicol, dar să fim vigilenţi în continuare, iodul radioactiv din aer şi apă este încă în cantităţi nesemnificative (dar destul pentru o ştire), ne pândeşte o megaerupţie (mai rea decât cea a vulcanului islandez cu nume imposibil), vine gaura de ozon ( citat, termenul nu-mi aparţine) de la polul sud care se mută la nord şi în general sunt mulţi oameni necăjiţi.
P.p.s. Am văzut o ştire de mare rafinament, despre un om care n-avea nimic de comentat, şi când i s-a întins microfonul chiar aşa a spus, după care s-a tras concluzia că într-adevăr omul n-avea nimic de comentat şi pe această temă s-a mei dezbătut niţel că de ce, cum şi nu mai ştiu ce, că am închis televizorul, cu un gest chiar ecologist.