Epilog (de vorba cu floarea)

te-am rugat candva sa-mi desenezi o oaie
sa ii faci o casa mica s-o feresc de ploaie
si pe strazile tacute
pomii sa ne imprumute
frunze pentru somnul ei
prefacute-n porumbei

n-ai stiut sa vezi ca lumea nu-i atat de mare
ca in ea incap doar visurile si o floare
si acum pe drum pierdut
te intrebi de ce-a durut
pasul care cauta
alte flori pe alta stea

unde e floarea ta,
pe ce lumi, pe care stea
timpul curge obosit
catre minus infinit
unde, pe care drum,
printesa o mai cauti acum
este mica si nu stie
ca lumea nu-i doar poezie
ca vantul bate uneori
rupand petalele de flori.

te-am rugat candva sa-mi desenezi o vara
s-o pastram in amintire cand ne ninge iara
eu sa stau langa feresti
tu sa-mi spui ca in povesti
zmeul nu e foarte rau
daca este zmeul tau

si acum pe strazile pe care numai luna
trece palida si adormita ca intotdeauna
gandul meu te-asteapta-n zori
sa iti deseneze flori
si sa-ti spuna ca-ntr-o zi
ai sa stii...si ai sa vii