Doua cuvinte si-un cliseu

Am invatat, de-a lungul anilor, ca este de ajuns o singura persoana, o singura clipa, pentru a iti schimba complet perspectiva si a te face sa privesti lucrurile intr-o lumina complet diferita. Credeai ca stii totul despre tine. Te trezesti brusc in fata unei re-evaluari, in care trebuie sa raspunzi la cele mai dificile intrebari posibile: cine esti, ce visezi, cum gandesti, ce iti doresti cu adevarat? Ai de dat cel mai greu examen: cel in care raspunsurile trebuie sa vina din interiorul tau, bazandu-se pe fapte exterioare.
Descoperi ca, de fapt, ceea ce iti doreai pana atunci nu era cu adevarat ceea ce iti doreai. In realitate, aveai doar o imagine programata in minte si reflectata asupra realitatii despre cum trebuie sa se intample anumite lucruri. Descoperi ca este mult mai frumos sa te bucuri din tot sufletul de ceea ce primesti si sa lasi viitorul sa isi vada de treaba si sa isi reverse magia asupra ta. Descoperi ca tot ceea ce credeai ca stii despre tine, despre lume, este complet gresit.
Este uimitor momentul in care realizezi ca toate cliseele in care ai trait pana acum si dupa care ti-ai coordonat viata sunt falsuri. Trebuie sa fie asa. Trebuie sa se intample asa. Daca nu e asa si nu se intampla asa, nu e bine. Nimic mai gresit. Universul are mii de moduri in care iti poate arata ca primesti exact ceea ce iti doreai. Nu seamana cu desenul pe care societatea ti l-a schitat in creier inca din primii ani de viata. Si totusi, e minunat. E extraordinar. Este exact cum trebuie sa fie. Daca esti destul de intelept, stii asta si nu-ti mai pui intrebari la care deja ai primit raspunsul de nenumarate ori, doar ca nu in forma in care tiparul clasic adoptat de toti spune ca trebuie sa il primesti.
Clipa in care iti dai seama ca nu e nevoie de cuvinte si de stereotipuri, ca gesturile marunte de fiecare zi iti pun de fapt la picioare tot cerul cu stele, luna si planete la pachet, clipa in care reusesti sa intelegi ca da, tiparul ala plictisitor este doar o inventie diabolica menita sa ne faca sa privim lumea cu susul in jos, clipa in care pur si simplu stii cine esti, ce iti doresti, ce visezi si, mai ales, stii ca ai reusit sa scoti ochelarii de cal si sa vezi lumea asa cum este ea, frumoasa, calda, stralucitoare, este clipa in care perspectiva ta se schimba.
Uneori o constientizezi, alteori nu.

Visul pe care spiridusii vi-l daruiesc azi este acesta:
Nu cautati cuvinte si raspunsuri. Cuvintele sunt cateodata prea mici, iar raspunsurile probabil ca le primiti in fiecare zi, doar ca nu stiti sa le auziti, pentru ca in mintea voastra inca se deruleaza clisee. Nu exista retete exacte despre cum trebuie sa fie. Priviti atent cu sufletul, ascultati atent cu sufletul. Ochii nu pot sa vada esenta lucrurilor. Urechile nu pot sa auda bataia inimii care sta in palmele ce se intind spre voi cu incredere si bucurie. Nu va mai suparati atunci cand nu auziti ceea ce ati fost programati  sa credeti ca trebuie sa auziti. Lasati inima sa asculte si veti sti ca vorbele ajung la voi cu fiecare zambet, fiecare privire, fiecare gest. Nu stricati minunea ce v-a fost daruita doar pentru ca nu vine impachetata intre doua cuvinte mici.