Secunda ca un veac

Scrijelit  luni, 25 noiembrie 2013

Sunt cuvinte in noi cat un veac de taceri
Risipite prin timp, alergand dinspre ieri
Spre un maine incert, nevazut, nestiut,
Prea prezent in acum, prea ascuns in trecut.


Clipe vin si se duc si ne pierdem de noi,
Ratacim prin uitari prea albastre de ploi,
Nu vom sti, nu vom sti ce va fi, ce a fost,
Daca sunt, daca esti, daca are vreun rost.

Un minut a plecat, vine altul in loc,
Ca-ntr-un joc de copii care nu mai e joc.
Ne-nvartim tot mereu, ne e teama de vis
Si nu stim ca-ntre noi o poveste s-a scris.

N-ai curaj sa vorbesti, n-am curaj sa mai tac
Va mai trece o zi, va mai trece un veac
Intr-un timp fara timp se va naste-un cuvant
Si vom fi numai noi intre cer si pamant. 

O secunda-i un veac
Langa umarul tau
Un mileniu-a trecut
Peste sufletul meu
Dansul nostru prin timp
N-are loc de priviri
O secunda-i un veac de iubiri.


















1 comments:

Athos73 spunea...

"Spre un maine incert,nevazut, nestiut/Prea prezent in acum, prea ascuns in trecut" - frumos spus!