Domnilor spectatori, cu dragoste

Voiam de mult sa scriu despre asta, insa din diverse motive am tot amanat. Azi insa, voi vorbi in sfarsit despre respectul fata de cel care trece peste teama, peste emotii, peste (poate) tristetea din el si vine spre tine pentru a-ti alunga propriile tristeti, pentru a te face sa zambesti, sa simti, pentru a te ajuta sa uiti, o vreme, ca afara ploua si e frig. Pentru a te duce intr-o lume extraordinara, din care, daca el nu ar fi, tu nu ai putea sa faci parte. Nici macar nu ai sti ca exista.
In fata ta sta un om gol, transparent, care si-a scos sufletul si ti l-a pus in fata.
Nu ai sa stii niciodata ce sta in spatele celor cateva clipe in care tu te bucuri ca il vezi, ca il auzi.
Nu ai sa auzi niciodata despre orele lungi de studiu. Despre muschi care dor atat de tare incat nici cel mai profesionist masaj nu ii poate relaxa. Despre cuvintele rostite de milioane de ori pe milioane de tonuri, cu milioane de intonatii, in milioane de feluri, pentru a ajunge la tine curate, clare. Tie ti se pare amuzant sa spui "capra calca piatra piatra crapa-n patru". O spui o data, razi si treci mai departe. Incearca sa spui asta de cateva sute de ori, clar, limpede, tinand un creion intre dinti. Trebuie sa se auda exact fiecare litera, nu fornaituri impiedicate de elefant ragusit. Incearca sa o spui ca si cum intregul tau univers s-ar fi daramat si ai fi ramas singur pe lume. Si dupa aia incearca sa o spui din nou ca si cum ar fi cel mai bun banc. Si din nou ca si cum ai face cea mai calda si mai minunata declaratie de dragoste.
Nu ai sa stii niciodata despre orele lungi de incercari si erori, de frustrari, de spaime (daca nu o sa le placa?oare e bine asa, sau trebuie sa schimb? oare se aude bine? se vede bine? cum fac sa le dau tot ce am mai bun?).
Nu ai sa auzi vreodata povesti despre ziua aia cand in sala era atat de frig la repetitii incat a ajuns acasa cu temperatura mare de tot iar seara s-a urcat din nou pe scena pentru tine. In sala nu mai e frig, esti si tu acolo, pentru tine totul trebuie sa fie perfect.
Nu ai sa stii niciodata ca uneori greseste nu din neatentie, ci pur si simplu din oboseala. E treaz de la 6 dimineata, a repetat toata ziua. Acum e aici in fata ta. Nu stiai, asa-i? Credeai ca sa trezeste la 4 dupa amiaza, sta la o cafeluta amiabila cu prietenii si dupa aia se apuca sa se joace, ca un copil mare, cu fardurile, costumele, sunetele, instrumentele.
Nu ai sa stii niciodata ca iti radea tie, iti vorbea tie, iti canta tie, in timp ce sufletul lui era spart in mii de bucati pentru ca prin viata lui tocmai trecuse una din acele dureri care lasa in urma goluri adanci, de neacoperit.
Ai sa vezi ceva schimbat, e adevarat, insa ai sa crezi ca asa trebuie sa fie, ca face parte din scenariu.
Toti avem visuri, sperante, idealuri. El a ales sa ti le daruiasca tie. Lumea lui, in care traieste, respira, este o lume construita pentru tine.
Nu e singur. Alaturi de el, stau multi alti oameni si toti, absolut toti, au un singur scop: sa te faca pe tine, zeul, stapanul absolut, sa te simti in centrul universului.
Pentru zilele si noptile de munca despre care voi nu stiti nimic. Pentru incercarile de a da absolut totul in cateva minute. Pentru bucuriile si tristetile care ajung la voi imbracate frumos in haine de gala si colorate in asa fel incat sa nu va sperie. Pentru munca enorma care sta in spatele a ceea ce vedeti voi. Pentru ca tot ceea ce fac este din dragoste pentru voi, din dragoste pentru frumos, pentru o lume mai calda si mai senina. Pentru ca, fitosi sau nu, aroganti sau nu, genii sau mediocri, cu talent nativ sau cu talent muncit din greu, artistii, indiferent de forma de arta pe care o aleg, fac asta pentru ca pur si simplu nu stiu sa fie altceva decat zambetul din privirea voastra. Fac asta pentru ca asa au ales ei sa va dea o alta lume. O lume in care exista doar minuni. O lume a jocului, , a dragostei supreme si a durerii supreme, a duiosiei, a milei, a prieteniei. O lume nascuta, crescuta si intretinuta de artisti pentru voi.
Atunci cand vin in fata voastra, respectati acest lucru. Voi sunteti acolo pentru ca nu aveati ceva mai bun de facut poate. Ei insa, sunt acolo pentru ca va iubesc. Pentru ca nu exista fara voi. Pentru ca nu pot respira, nu pot trai daca nu va daruiesc si voua bucuria pe care o simt ei. Au si ei de ales, desigur. Ar putea sa nu vina. Ar putea sa stea acasa sa se uite la televizor, sa iasa in oras. Au si ei prieteni, familii, cei mai norocosi au chiar si o viata adevarata. Au ales totusi sa vina si sa va daruiasca o parte din frumusetea care salasluieste in sufletul lor.
Daca nu va place ce vedeti, ce auziti, domnilor spectatori, oriunde ati fi, in sala, in club, in cerc larg sau cerc restrans, in aer liber sau in fum de tigara, nu va obliga nimeni sa ramaneti. Partea frumoasa a acestei lumi este ca are o singura regula: nimeni nu e obligat sa stea in ea. Daca ati patruns insa pe usile magice, pasiti cu grija si mai ales cu respect pentru spiridusi.
Poate aveti treburi importante de discutat. Poate ati iesit in oras doar ca sa va vedeti cu prietenii si sa stati la o sueta. Poate nu aveti cum inchide telefoanele pentru ca exista vesti importante pe care le asteptati, insa zau ca le puteti tine macar pe silent si puteti iesi atunci cand sunteti apelati.
Nu se supara nimeni. Exista atatea sute de locuri in care puteti merge, mult mai potrivite discutiilor in gura mare, a chicotelilor interminabile si a fosnitului de ambalaje de bomboane.
Daca ati ajuns totusi in lumea vrajita a jocului, a cantecului, a dansului, lasati orice altceva afara. Nu ii jigniti doar pe fraierii aia care in loc sa stea in treaba lor acasa au venit sa se dea in spectacol in fata voastra, ci si pe fraierii ceilalti, care in loc sa stea in treaba lor acasa au venit pentru ca au mare nevoie de putina magie in viata lor. Daca nu ii respectati pe artisti, respectati macar pe cei veniti sa ii vada. Tineti cont de faptul ca artistul poate sa daruiasca si unui singur om. Daca un singur om este atent, pentru el se intampla toata magia si el merita respect.
Nu uitati, lumea voastra ar fi foarte gri si foarte trista fara culorile sufletelor de artist. Nu calcati peste ele.