La multi ani

Bucegii. Vama Veche. Lacul Rosu. Serile de vineri in care, uneori, e foarte cald inauntru chiar daca afara-i frig (prietenii stiu de ce). Dunarea primavara, cand infrunzesc salciile. Parcul Ioanid iarna. Palatul Mogosoaia. Sibiu. Sighisoara. Sarmizegetusa. Cluj. Orizontul privit de pe acoperisul Casei Presei. Bucovina. Fiinte de care ma leaga mii de zambete, mii de ganduri, miliarde de secunde. Strazile pe care le cunosc din copilarie. Locurile care ascund cate o poveste. Poarta de la intrarea in parcul Atheneului. Teatrul National Iasi. Dealul Copoului. Evarza. Cabana Cheia. Uiscas si Negruta. Faptul ca atunci cand sunt trista, sau singura, pot sa pun mana pe telefon si sa chem la mine prieteni carora chiar le pasa. Arcul de Triumf. Cladirea Televiziunii Romane. Apusurile ireal de frumoase pe care le poti vedea de la marginile orasului. Stolurile de ciori ce trec peste oras la 6 seara, care pentru mine inca reprezinta semnalul ca incep Stirile Canalului Cultural (desi nu mai exista).

Zeci de lucruri marunte, pe care nu le observ de obicei si de care mi se face dor atunci cand lipsesc. 

Oamenii de care sunt mandra.

Acestea, alaturi de multe altele, sunt motivele din care probabil nu voi pleca niciodata de tot de aici.

Mai avem multe de invatat si multe de facut.

Mai sunt lucruri care ne fac de rusine peste tot.

Mai avem mult pana sa crestem mari.

Nu suntem perfecti, dar pe de alta parte, cine este?

Trebuie sa invatam sa daruim, inainte de a cere. Sa facem, inainte de a vrea. Sa cunoastem, inainte de a vorbi. Sa privim in noi, inainte de a privi spre altii.

Insa, ca toate aceste lucruri sa se intample, trebuie sa fim aici. Schimbarea nu se face fugind, ci infruntand problemele si rezolvandu-le.

La multi ani, Romania, oriunde te-ai afla.