E complicat

Vad din ce in ce mai des pe diverse retele sociale, inclusiv Facebook, mentiunea "e complicat" atunci cand vine vorba de statusul relatiei. Ma intreb, cum poate fi  "complicat"? Ori esti intr-o relatie, ori nu esti. Jumatati de relatie nu exista. Chiar daca, sa zicem, esti destul de inconstient/a incat sa alegi ca partener de viata un om care este impreuna cu altcineva, tot nu e "complicat", tot ai o relatie. Una complet haotica, ciudata si (parerea mea) inutila, dar relatie. Daca te-ai apucat sa semnalezi asta in mod public, atunci asuma-ti alegerea. Mi se pare mult mai corect fata de toata lumea.
Nu e nimic complicat. Tu complici. Povestile cu "nu il/o mai iubesc, nu mai avem nimic in comun, dar..." sunt doar scuze puerile pentru a ascunde propria teama de singuratate, nou inceput sau schimbare. Povestile cu "il/o iubesc dar..." fac parte din seria
"mos craciun si iepurasul de pasti", nu exista "dar" cand iubesti. Recunoaste cinstit, macar fata de tine, ca te-ai plictisit de relatia pe care o ai si ca ce simti nu e iubire, doar obisnuinta. De povestile cu "suntem doar prieteni" nici macar nu am sa amintesc, pentru ca astea intra la categoria "marmota-staniolul-ciocolata".
Hai sa vedem, ce poate fi asa complicat? Nu va mai intelegeti. Va certati mai mereu. Ea vrea la mare tu vrei la munte. Tu vrei sa o iei in brate, pe ea o doare capul 364 de zile pe an. Tu vrei la film, el vrea la meci. Tu vrei ca el sa stea in permanenta cu tine, el mai are si alte treburi. Tu ajungi acasa la 4 dupa-amiaza, el munceste pana la 12 noaptea. Complicat? Deloc. E simplu: nu va potriviti. V-ati indragostit si indragosteala nu s-a transformat in iubire. V-ati placut la inceput, insa in timp ati descoperit ca acea chimie initiala a fost doar foc de paie. E timpul sa puneti punct. Unde am ajunge daca fiecare dintre noi si-ar gasi consolare in alte brate de fiecare data cand are un scandal domestic?
Ce mai poate fi complicat? Sunteti impreuna de 10 ani. Aveti o casa, un copil, sunteti casatoriti poate. E doar putin mai sensibil, insa deloc complicat. Nu foloseste nimanui sa lungiti boala, atata vreme cat nu mai aveti ce sa va spuneti. Copilul, in mod sigur, nu va fi deloc mai fericit avand doi parinti morocanosi mereu. Dimpotriva. Nu il mai puneti intre voi si propriile temeri. Nu e un motiv, doar o scuza. Opriti-va o clipa din goana dupa "altceva" si ganditi-va la adevaratele motive care va fac sa nu vreti sa renuntati la relatie. Daca nu reusiti sa gasiti altul decat "avem un copil", atunci e timpul sa va asezati amandoi fata in fata si sa discutati deschis despre ce va doriti unul de la altul si despre ce se mai poate face, daca se mai poate face, pentru salvarea relatiei. Altfel, finalul oricum va fi acelasi, insa dupa multi ani in care veti suferi si voi si fiinta pe care ati adus-o pe lume fara sa ii cereti parerea. Ganditi-va bine, ce preferati: un copil care isi vede ambii parinti fericiti si multumiti cu viata lor, chiar daca nu pe amandoi in acelasi timp, sau un copil care traieste intr-o permanenta tensiune pentru ca isi vede parintii pandindu-se unul pe altul ca doi tigri la vanatoare, aude certurile si, cel mai rau, aude tot felul de lucruri pe care un copil nu ar trebui sa le auda niciodata despre mama sau tata.
Aveti curaj sa va priviti relatia in fata. Aveti curaj sa analizati motivele care va tin legati de cineva. Aveti curaj sa spuneti "stop" inainte de a incepe o alta poveste.
Nu, nu e nimic complicat...in afara de voi insiva.
Nu exista "e complicat" intr-o relatie. Nici macar pe Facebook sau orice alta retea sociala.