Eu as fi de parere

Scrijelit  luni, 16 ianuarie 2012


"Reporter: - De ce sunteti aici?
Protestatar: - Sa protestez pentru domnul Calafat.
Reporter: - Pentru cine? Cine e domnul Calafat?
Protestatar: - Pai..nu stiu."

"- Mergem si noi diseara la Universitate sa protestam?
- De ce sa mergem? Pentru ce sa protestam?
- Pai..nu stiu, mergem si noi asa...se duc si altii..."

Reusiti sa va dati seama ce este in neregula cu cele doua dialoguri si care este punctul lor comun, care este semnalul de alarma pe care il trag? Daca nu, atunci nu are rost sa cititi ce scrie mai jos, nu veti intelege oricum la ce ma refer.


Unii dintre voi m-au rugat azi sa imi exprim opinia despre ce se intampla in acest moment in tara. Am facut-o deja, in diverse forme. Am protestat in felul meu inca de cand am dat startul fabricii de vise, o fac la fiecare postare scrisa aici. O voi face din nou, de data asta fara metafore.
Aud de 23 de ani "jos", "sus", "nu e bine asa", "nu vrem asa", "nu e bun asta, sa vina ala, nu e bun nici ala, sa vina altu', nu e bun nici altu', sa vina inapoi primul". Incepand de la 22 decembrie 1989, am auzit jos Ceausescu, jos Iliescu, jos Constantinescu, jos ministrul (nu ii mai stiu chiar pe toti care au fost, insa romanii i-au vrut jos dupa cel mult cateva luni de guvernare), jos Vacaroiu (asta cel putin a reusit extraordinara performanta sa auda "jos" la mai putin de o saptamana dupa ce a ajuns presedinte interimar), jos Basescu, jos, jos, jos. Apare din cand in cand cate o figura noua in politica, toata lumea isi indreapta privirile spre ea si apoi, la prima miscare care nu ne convine (nu in mod necesar gresita) incepem sa strigam "jos", "nu e bun", “nu il vrem nici pe asta".
Parerea mea este ca a venit momentul in care romanii trebuie sa se opreasca putin din frenezia daramatului si sa se intrebe: nu cumva e ceva in neregula cu toti, daca pe toti i-am vrut jos, daca nici unul nu ne-a placut? Iar daca toti sunt ok, nu cumva e ceva in neregula cu noi? Spunem "nu" la orice ni se propune, la orice se incearca, refuzam absolut orice idee si ne punem cu coarnele inainte spunand "nu vrem asa" fara sa venim cu argumente valabile si cu solutii concrete. Voi fi rea, dar am sa incerc sa fac portretul presedintelui ideal pentru Romania, in acceptiunea maselor: un nene simpatic, care sa inventeze cumva cornul abundentei, in asa fel incat sa nu mai fie nevoie sa munceasca nimeni, un nene care sa imprastie cu bani in dreapta si in stanga si sa ne spuna "stati mai copii acasa, de ce sa va chinuiti voi sa faceti ceva, uite, va da statul tot, voi numa' stati acolo, spargeti seminte, mergeti prin cluburi, cumparati-va masini, contractati credite de mii de euro ca sa plecati in Tahiti de Revelion ca va platim noi dupa aia ratele si uitati-va la tv", un nene care sa declare 5 sarbatori religioase de importanta majora pe saptamana, un nene care sa nu propuna nicio schimbare, nicio reforma, sa ne lase sa ne facem de cap asa cum dorim noi. Suntem ca niste copii de gradinita suparati ca parintii ne obliga sa mancam toti morcovii, sa ne spalam pe maini si sa dormim dupa-amiaza. Vrem sa zburdam veseli si liberi la joaca pana la 12 noaptea, fara sa ni se ceara socoteala pentru nimic, fara sa fim pusi sa facem nimic, iar cand ne intoarcem acasa sa gasim papica pe masa, patul facut si o mamica iubitoare si grijulie care sa ne scoata pantofii din picioare, sa ne aduca pijamaluta si sa isi ceara scuze ca nu a reusit sa ne cumpere azi ursuletul de plus preferat dar promite ca o va face maine. Indiferent cine a fost, cine este si cine va fi la conducerea acestei tari, nu ne va conveni nimeni, atata vreme cat ne va pune sa luam medicamente, ne va spune ca nu putem sta afara la joaca pana la 12 noaptea si ne va obliga sa ne spalam pe maini inainte de masa. Ce nu intelegem noi este ca o tara nu poate functiona asa. Ce o tara. Nici macar o familie formata din doua persoane nu poate functiona asa. Intr-o tara, ca lucrurile sa mearga bine, ca sa existe progres, proportia dintre cei care produc si cei care nu fac nimic productiv trebuie sa fie de macar 10 la 5. La noi este fix pe dos. 5 magari prosti trag o caruta in care stau 10 popandai. Si cand spun popandai nu ma refer la asa-zisii imbogatiti ci la restul. Cei care plang in fiecare zi ca nu le este bine, care trantesc si bufnesc ca mor de foame, care dupa maxim 7 ore de stat cu fundul pe un scaun si invartit 3 hartii se plang ca sunt obositi de atata munca. Cei care s-au imprumutat la banca pentru a isi cumpara brad de Craciun fara sa se intrebe cu ce vor plati ratele. Cei care au toate mainile si toate picioarele si aleg sa stea acasa pe un ajutor de somaj mizer decat sa munceasca pe un salariu poate nu mare, dar indeajuns cat sa ii sustina si sa le faciliteze calea spre ceva mai bun. Am auzit in ultimele zile oameni spunand ca nu sunt locuri de munca. Pe de alta parte, aud angajatorii plangandu-se ca nu au ce sa angajeze, le vin la interviuni aplicanti analfabeti, inculti, complet pe dinafara, care nu au habar ce ar trebui sa faca daca sunt angajati, insa cu pretentii cat China in privinta programului de lucru, a beneficiilor, a banilor. Nimeni nu vrea sa invete, nimeni nu vrea sa se perfectioneze, toti mergem la minima rezistenta, traim in tara lui "las-o ca merge si asa", insa vrem, multe si de toate. Nu avem nimic de oferit, dar pretindem. E adevarat, pensiile sunt mici. Poate nu ar fi asa daca voi, toti ce tineri, care stati si o frecati acasa asteptand ziua in care luati somajul, v-ati duce sa lucrati, orice, oriunde, numai sa nu va mai tina statul in spate. E adevarat, unii profesori sunt extraordinari si mor de foame. Poate ar avea salarii mai mari daca voi, toti cei perfect sanatosi nu ati mai inventa concedii medicale de 3 ani in care sunteti platiti de stat. E adevarat, sunt medici exceptionali care castiga mai rau ca o femeie de servici. Poate nu ar fi asa daca femeile de servici si secretarele de la institutiile de stat ar primi exact salariul pe care il merita cunostintele si meseria lor si daca in general platile ar fi facute corect, pentru ca nu e normal ca o secretara care invarte doua hartii toata ziua sa castige 12-17 milioane si un medic rezident care salveaza vieti sa castige 8. E adevarat, sunt politisti fenomenali si cu adevarat dedicati meseriei lor care castiga mai prost decat oricine. Poate nu ar fi asa daca voi, cei care locuiti la tara si care sunteti in puteri, ati pune mana sa lucrati bucatica de gradina pe care o aveti si sa cresteti cateva gaini in loc sa cersiti ajutoare pentru mancare de la stat, pe care mai apoi le beti la crasma satului injurand guvernul ca sunteti saraci. E adevarat, sunt mii de bugetari care muncesc de isi rup oasele si castiga prost. Poate nu ar mai fi asa daca cei care nu au muncit nici macar o zi in viata lor nu ar mai primi ajutoare si pensii sociale.
Parerea mea este ca o comparatie intre ultimele 3 zile si decembrie '89 este nu doar complet deplasata ci si jignitoare pentru cei de atunci. In anul 1989, situatia era cam asa: luai paine, ulei, zahar si alte alimente de baza pe cartele, asta daca apucai sa ajungi la ele. Te asezai la coada la ora 3 noaptea ca sa apuci sa cumperi o sticla de lapte la 7 dimineata cand se deschidea magazinul. La ora 10 seara se oprea curentul electric. Apa calda era doar in weekend, pentru cateva ore. Va amintiti sau stiti de vorba aia cu "ce-i mai mica si mai mica decat **** de furnica"? Raspunsul era "flacara de la aragaz" si nu este un banc, va spun eu, care de multe ori a trebuit sa imi fac temele la lumina ei, atunci cand acumulatorul adus de tata nu era destul de incarcat cat sa sustina veioza. Imi amintesc perfect iernile in care stateam intr-o singura camera trei oameni, infofoliti pana in varful unghiilor, pentru ca in casa era atat de frig incat iesea abur din gura. Si cel mai bine imi amintesc frica. "Nu vorbi despre aia, ca te leaga astia". "Nu mai spune asta, ca poate te aude cineva." "Nu face asa, lasa, taci din gura si fa cum zic ei, ce, vrei sa te lege?" Da, e adevarat, toata lumea avea locuri de munca. In fabrica, in trei schimburi, sau pe camp, sau la strans gunoiul la vaci (nu ca ar fi vreo problema cu asta, dar din cate observ in Romania anului 2012 nimeni nu mai vrea sa munceasca la camp, toti vor sa stea la birou, deci degeaba spuneti voi de locurile alea de munca, exista si acum, nu le vrea nimeni). E adevarat, toata lumea avea casa. In camine de familisti sau nefamilisti inghetate iarna, sufocante vara, pline de gandaci, sobolani si gunoi. Putini erau norocosii care prindeau un apartament  intr-o zona cat de cat civilizata, iar ca sa ai 2-3 camere trebuia sa fii familist si sa posezi cel putin un copil. Programul la televizor incepea la 6 seara parca, asta nu imi ami amintesc exact pentru ca oricum nu ma interesa, dura pana la 10 noaptea, absolut toate filmele aveau 40 de minute pentru ca se taia din ele ca sa nu cumva sa "rupa" din cuvantarile tovarasului si din emisiunile de indoctrinare. Portocale si banane mancam iarna, de Craciun si asta doar pentru ca am avut noroc, alti copii nu au vazut asa ceva decat dupa Revolutie. Prin urmare, sa compari exaltarea si frenezia lui decembrie '89 - cand oamenii aveau cu totul si cu totul alte motivatii sa iasa in strada - cu ce se intampla azi in Bucuresti mi se pare o impietate. Atunci, erau toti impotriva intregului sistem. Azi, e fiecare cu a lui: unii tipa de caini, altii de SMURD, unii injura guvernul, altii zic ceva de Rosia Montana, este un caleidoscop de pareri, de preferinte, de motivatii, nu este nimic comun si mai ales e un intreg haos in mintea tuturor. Singurul punct cat de cat comun este "jos marinarul". Sunt perfect de acord, nici mie nu imi place de fata lui, dar va intreb: cine vine in loc? Ganditi-va la asta inainte sa il dati pe el jos. Gasiti un alt lider, unul real, cu solutii reale, care argumenteaza si aduce contra-propuneri cand respinge o idee, nu unul care spune "resping ideea ta si punct; nu am alte idei, nu am solutii, nu am nimic in creier, resping ideea ta ca asa am eu chef". Varianta cu "il dam jos pe asta ca sa vedem cum e si cu ceilalti" o tot incercam de 23 de ani si uite ca nu merge. Nu asa se face. Nu te apuci sa darami casa in care locuiesti fara sa ai deja un alt loc in care sa stai macar provizoriu. Daca faci asta, nu este o dovada de curaj, ci de pura inconstienta si nu mai ai nici un drept sa te plangi cand descoperi ca ai ramas cu hainele afara in ploaie. A fost decizia ta, a nimanui altcuiva.
Parerea mea este ca inainte de a dori sa schimbam guvernul trebuie sa ne schimbam pe noi insine, pentru a fi capabili sa gandim cu propriile creiere, sa putem sa ne dam singuri seama cine este si cine nu este bun pentru aceasta tara.
Parerea mea este ca in acest moment oricine ar fi la conducere este complet nebun daca isi inchipuie ca poate sa continue sa sustina 10 milioane de asistati social cu munca a 5 milioane de angajati, la buget sau la privat (nu stiu daca astea sunt cifrele, am luat din nou exemplul cu magarii si popandaii). Din pacate, va fi necesar in continuare sa se taie niste banuti, dar de acolo de unde trebuie taiati, nu aiurea. Nu e corect sa tai din pensia unuia care a muncit 35 de ani ca sa ii dai pensie unuia care nu a muncit deloc. Ii faci cantina sociala, ii dai trei mese pe zi, ii dai haine din donatii si in rest pui ONG-urile sa se ocupe de el, ca tot se bat cu pumnul in piept ca ajuta si dreg. In alte tari asa se face. Tot in alte tari, daca ramai somer, ai ajutor de somaj, insa ai si un asistent social care se ocupa de tine, iti gaseste interviuri, la care esti obligat sa te duci, daca nu stii sa faci nimic iti gaseste cursuri la care te inscrie pe banii statului, la care esti obligat sa te duci, iar daca respingi 3-4 locuri de munca sau cursurile de calificare-recalificare, ca nu iti place tie ce ti-a gasit statul, adio ajutor de somaj, esti pe cont propriu. Asa ar trebui sa se faca si la noi. Iti noi gasim de munca, in sectorul de stat sau in privat, dar te duci? A, nu ai chef sa te duci? Atunci descurca-te frate, inseamna ca iti place sa mori de foame. Nu ai nicio calificare? Te calificam noi, nu-i bai, achiti cursurile alea in cativa ani dupa ce te angajezi sau nu le mai achiti deloc, vedem noi cum facem, oricum sunt mai putini bani decat ti-am da daca ai sta acasa toata viata pe ajutor social. Nu iti place sa fii strungar in fabrica sau sofer de tractor pe camp? Atunci du-te matale si  invata ce-ti place sau stai acasa si scobeste-te in nas, dar pe banii mataluta, nu pe ai nostri.
Parerea mea este ca trebuie sa incetam sa cerem, sa asteptam, sa ne dorim moartea unuia si altuia si a caprei vecinului. De fapt ar trebui sa nici nu ne intereseze ce face vecinul in general. Ar trebui sa ne uitam doar in ograda noastra si sa vedem ce mai putem misca in asa fel incat sa ne fie putin mai bine noua si familiilor noastre. Noua. Nu lor. Ei nu vor veni niciodata sa ne intrebe cum ne merge, decat atunci cand sunt in camapanie electorala. Ar trebui sa nu ii mai bagam pur si simplu in seama. Sa ne vedem de vietile noastre, de treburile noastre, sa luptam fiecare pentru el si pentru cei dragi.
Parerea mea este ca e momentul sa ne trezim putin, sa ne uitam in jur si sa ne intrebam de ce am ajuns aici. Din vina lor? Nu. Din vina noastra. Pentru ca de 23 de ani asteptam sa vina cineva sa ne bage in traista. De 23 de ani cerem fara sa dam nimic in schimb. De 23 de ani gandim cu creierele altora. De 23 de ani strigam toti ca nu ne convine, insa nu facem absolut nimic ca sa schimbam. Si cand ma refer la schimbare nu ma gandesc la ce e acum in Piata Universitatii. Nu asta este solutia. Nu vom schimba nimic asa. Vom aduce doar alti hoti, alti fripturisti, alti asistati social, alti indiferenti la ce vrem si ce ne dorim noi.
Parerea mea este ca in acest moment se protesteaza complet aiurea, urmandu-se spiritul de turma, in realitate oamenii aia habar nu au de ce au iesit acolo si ce vor. Vreti sa protestam? Haideti sa o facem. Ma alatur voua, in momentul in care o sa vad ca ii injurati pe toti la gramada, le cereti tuturor la gramada sa se care acasa si sa ne lase sa ne cautam un lider real care sa stie cum se conduce si cum se gestioneaza o tara si mai ales in momentul in care o sa vad ca protestati fara sa va descarcati nervii pe niste oameni care sunt acolo ca sa va pazeasca pe voi de voi insiva sau sa arate restului lumii care sta acasa cum protestati voi. Ce vina au? Spre deosebire de voi, macar muncesc, chiar daca sunt jandarmi si reporteri si nu va place de ei din principiu. Ei isi fac meseria. Ei sunt la servici in timp ce voi ati spart usa biroului la 4 dupa-amiaza si v-ati carat sa mai rupeti niste borduri ca sa puteti sa le aruncati in capul lor. Apropos si pentru bordurile alea a muncit cineva sa le puna. Bine, rau, dar a muncit. Si cei ale caror vitrine le-ati spart voi azi noapte muncesc, nici pe ei nu ii suportati tot din principiu, ca sunt patroni si e adevarat, la noi majoriatea sunt niste babuini, dar pentru vitrinele sparte si bunurile furate vor plati angajatii lor, aia ce vina au? Pentru semafoarele si statiile de masini rupte de voi vom plati toti, inclusiv voi, cei care actionati fara sa ganditi. Daca tot urlati ca vrem sa fim uniti si solidari, apai hai sa fim, nu ne batem joc de munca oamenilor, nu lasam pe altii sa plateasca oalele sparte. Sau egalitatea e necesara doar cand e vorba de voi, nu si cand e vorba de altii? Daca ganditi asa, atunci ce nu va convine la cei care ne conduc? Gandesc exact ca voi. Nici lor nu le pasa de altii, si ei isi baga picioarele in munca altora, si lor li se falfaie ce prapad lasa in urma.
Parerea mea este ca in acest moment trebuie intr-adevar sa fim uniti. Impotriva intregii clasei politice din Romania, impotriva indobitocirii in masa, impotriva imbogatitilor peste noapte, impotriva celor care asteapta ajutoare de la stat in conditiile in care au doua maini, doua picioare si sunt perfect sanatosi, impotriva celor care nu realizeaza ca o tara nu poate castiga nimic atata vreme cat trei sferturi din populatia cu capacitate de munca nu produce nimic, impotriva unui sistem care prefera sa dea ajutor de somaj decat sa te trimita sa faci cursuri de perfectionare si sa te asiste in gasirea unui loc de munca, impotriva celor care spun ca esti fraier daca vrei sa inveti si sa stii si sa lucrezi, impotriva prostiei, a lenei, a spagii, a medicilor care nu se uita la tine daca nu le dai ceva, impotriva politistilor care nu ne iau in serios plangerile, impotriva profesorilor care se duc la clasa fara sa aiba ei insisi habar de materia pe care trebuie sa le-o predea copiilor, impotriva a tot ceea ce de 23 de ani incoace ne-a adus la stadiul de maimute indobitocite, analfabete, lenese, care nu au construit in viata lor nimic insa acum 24 de ore distrugeau voios toata munca altora.
Eu as fi de parere ca este momentul sa incetam sa ne mai comportam ca niste bebelusi bosumflati si sa devenim adulti, constienti de faptul ca de noi, de felul in care gandim, de felul in care actionam, depinde viitorul nostru.
Eu as fi de parere ca unica lozinca adevarata strigata in aceste trei zile pe strazile Romaniei este cea a galeriei de fotbal din Timisoara: "Ole, ole, ole, noi uram partidele." Pe toate la un loc si pe toti reprezentantii lor, pentru ca nici unul dintre ei nu are o solutie reala, concreta, viabila si civilizata pentru tara in care traim.
Eu as fi de parere ca este intr-adevar momentul gasitii unei solutii pentru Romania si nici unul dintre cei care au deja o bucatica sau incearca intr-un fel sau altul sa puna mana pe ciolan nu o detine.
Eu as fi de parere ca este timpul ca Romania sa isi caute un lider adevarat, dar ca sa se intample asta, trebuie intai sa scapam de cei care cred ca ne pot fraieri cu trei mici si-o bere, cu doua pixuri si-un calendar pictat in culorile lor. Poporul roman este in acest moment lipsit de demnitate. Alearga spre oricine ii ofera o punga cu resturi adunate de la masa grasilor. Atata timp cat asta se va intampla, nu va exista nicio schimbare, oricate revolutii, reale sau organizate, am face noi. Schimbarea trebuie sa plece de data asta de jos in sus. 

2 comments:

Anonim spunea...

Excelent!

Ingrid spunea...

Am scris si eu pe blog niste chestii care se aseamana mult cu ce ai scris aici. De fapt, multa lume(care nu se isterizeaza si care nu vrea sa moara unul si altul), spune aceleasi lucruri, pentru ca asta e realitatea, din pacate. Iar de cele mai multe ori, oamenii care chiar pot schimba ceva in bine, nu ies in fata.