2012

Nu am sa scriu despre cum a fost anul care a trecut, nu am sa fac bilanturi si nu am sa trag linii. Nu mi-a placut niciodata sa ma uit in urma decat in masura in care acest lucru m-a ajutat sa merg inainte. Am sa scriu insa despre cum a inceput acest an, un an despre care stiu deja ca va fi unul extraordinar.
Am ras, m-am bucurat, am visat, am privit cerul, am aprins artificii, am trait fiecare secunda
cu o bucurie si cu o intensitate cum cred ca nu mi s-a mai intamplat de foarte, foarte multa vreme. Am fost sorcovita de o gasca de pitici mici-micuti (multumesc celor care au "conspirat" pentru a imi face aceasta surpriza extraordinara, a fost unul din cele mai frumoase momente ale inceputului de an si sunt sigura ca il voi purta agatat de suflet, ca pe un port-bonheur, pana pe 1 ianuarie 2013). Am avut privilegiul de a fi prima persoana care a cantat  pe o chitara nou-nouta (multumesc, Dili, pentru increderea de a imi lasa pe mana noua ta prietena). Am primit un mesaj neasteptat de la prieteni dragi de departe, am primit si unul pe care il asteptam insa nu credeam ca va sosi, am aflat ca oamenii nu au uitat sa ajute (multumesc celui care si-a rupt din timpul de somn si a acceptat sa traverseze orasul dintr-un capat in celalalt la 7 dimineata ca sa ne duca acasa, salvandu-ne de la cel putin inca o ora de sunat toate companiile de taxi din Bucuresti). Am aflat, asa, ca de inceput de an, ca textele mele de pe acest blog deja au devenit atat de populare incat sunt copiate si citate pe internet. Va multumesc si ma simt onorata ca va plac atat de mult incat simtiti nevoia sa le duceti mai departe, insa va rog, mentionati faptul ca nu va apartin, fara sa citati neaparat sursa (azi, pentru a 4 sau a 5-a oara in ultimele luni, am fost acuzata ca am copiat de pe internet propriile texte, pentru ca unii din voi, atunci cand fac copy/paste, omit sa mentioneze ca respectivele pasaje nu le apartin sau, mai rau, isi asuma "paternitatea", iar eu sunt pusa in situatia,  pe de-o parte hilara, pe de-o parte jenanta, de a trebui sa demonstrez ca sunt creatiile mele). Am reusit chiar sa ma amuz cand, asa cum am scris mai sus, a fost imposibil sa gasim un taxi si am sunat timp de doua ore toate companiile (le multumesc dispecerelor care macar au fost dragute sa raspunda si sa incerce sa gaseasca masini si barmanilor din Evarza care fost draguti si ne-au suportat mult peste ora de inchidere). Una peste alta, a fost un inceput de an inedit, vesel, care anunta in mod sigur 12 luni minunate. Pentru toate, le multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi, cu fapta sau numai cu gandul. Fara voi, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Am adormit zambind pe 1 ianuarie, m-am trezit zambind, chiar si acum continui sa zambesc, desi nu prea pot vorbi decat prin semne si ma dor si firele de par de la cat am dansat (multumesc, Andreea mica, pentru ca mi-ai amintit cum e sa te distrezi cu adevarat). Le multumesc si celor care mi-au fost alaturi in anul care a trecut si care continua sa imi fie alaturi pentru inca un an, care ma incurajeaza, care ma sustin, care ma iubesc, care cred in mine, care imi suporta toanele si mofturile, care ma iarta atunci cand gresesc si ma imping inainte atunci cand ma impotmolesc pe drum, care ma fac sa simt ca viata este frumoasa.
Acestea fiind zise, va doresc un 2012 macar la fel de frumos, cald si vesel ca inceputul lui pentru mine. In cazul in care, intamplator, pe unii dintre voi ii ingrijoreaza vestita data de 21.12.2012, ganditi-va ca un sfarsit este intotdeauna un inceput si ca "final" poate insemna extrem de multe lucruri, nu in mod necesar rele.

Sorcova, vesela, sa traiti, sa infloriti, ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir :)