Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,
Te rog iarta-ma ca nu am mai vorbit cu tine in ultimele zile. Sunt foarte trista. A murit bunica. Toata lumea crede ca nu inteleg, toti vorbesc in soapta in jurul meu, cand ma uit in ochii lor imi zambesc si imi spun sa ma duc la joaca, insa eu stiu, nu sunt atat de mica.Ai sa imi spui ca asa se intampla cu oamenii batrani, intr-o zi obosesc atat de mult incat pleaca sa se odihneasca impreuna cu ingerii. Tu ai dreptate, insa bunica nu era batrana, stii? Avea doar 55 de ani....nu, draga Mosule, nu a fost nici bolnava. Ai rabdare sa iti povestesc.
Ziua a inceput ca oricare alta: bunica m-a trezit cu un sarut pe nas, mi-a ciufulit parul, mi-a spus, ca intotdeauna, ca soarele a rasarit demult si ca rade de mine ca sunt inca in pat. M-a dus la baie, ca de obicei eu am plans pentru ca apa era prea rece si ca de obicei ea mi-a amintit de flori si de roua, spre deosebire de mine care ma spal ca pisicile pe ochi, florile in fiecare dimineata fac un adevarat dus rece. De aia sunt asa frumoase. Dupa aceea, am mers la bucatarie unde ma asteptau laptele cald si sandwich-ul facut (am sa iti spun un secret, dar sa nu ii zici lui mama: numai bunica stie sa faca sandwich-uri atat de bune). Am mancat tot si, pentru ca afara incepuse sa ninga, am intrebat-o pe bunica daca nu vrea sa iesim putin la plimbare. Ea a spus ca nu are timp, ca vine nenea Stefan sa o ia cu masina, are putina treaba, insa mi-a promis ca dupa-amiaza, cand se intoarce, daca e destula zapada adunata, vom face impreuna un om de zapada mic de tot.
M-a sarutat pe frunte, mi-a spus sa fiu cuminte, sa nu mai trag papusile de par, sa nu o supar pe mami, si-a luat geanta ei frumoasa care miroase mereu a ciocolata, a portocale si a bomboane si a plecat. Eu mi-am vazut de treburile mele, am schimbat asternuturile la pisoii mici (stii, aia pe care mama a vrut sa ii arunce si nu a lasat-o bunica), am trimis papusile la scoala (la anul merg si eu, mi-a promis bunica un ghiozdan cu ursuleti din aia simpatici cu nasul albastru) si cand am auzit, la pranz, o masina oprind afara in fata casei, am sarit de pe scaun si am alergat spre usa. Acolo era un nene imbracat in albastru, mama plangea, am vrut sa ma duc la el sa il cert ca a facut-o sa planga. Mama insa mi-a spus insa " fii cuminte, vezi ce fac pisoii, mami are putina treaba cu nenea", asa ca am inteles ca e ceva serios, de oameni mari si am ascultat-o. M-am speriat insa, mai vazusem un nenea din asta si cu un an inainte, mai multi neni din astia de fapt, cand l-a lovit o masina pe fratele vecinului nostru.
Am stat foarte multa vreme cu pisoii, aproape pana seara cand a venit si tata. Ne-am asezat toti trei la cina apoi mami si tati mi-au spus ca e timpul sa ma duc sa dorm. Eu nu voiam, bunica inca nu venise, le-am spus ca vreau sa o astept pentru ca mi-a promis ca facem un om mic de zapada. Mama a inceput iar sa planga, tati m-a luat in brate, m-a dus in pat si mi-a spus ca bunica nu poate sa ajunga acasa, insa mi-a transmis ca ma iubeste, ca trebuie sa fiu foarte foarte cuminte, sa ascult de mami si de tati, sa ma rog in fiecare seara asa cum m-a invatat ea, sa mananc mereu tot si de fiecare data cand imi e frica de apa prea rece sa ma gandesc ca am nevoie de ea ca sa ajung la fel de frumoasa ca si florile.
In seara aceea nu am inteles, eram prea suparata pe bunica, nu isi tinuse promisiunea. A doua zi insa, a venit nenea preotul, au venit multi oameni in casa, am vazut lumanarile, florile si mi-am amintit ca asa a fost si cand a murit bunica lui Petrut.
Acum stau cuminte la mine in camera. In sufragerie nu mai sunt asa multi oameni, au mai ramas doar mama si tata si matusa Maria si unchiul Ion. Am iesit mai devreme pe furis afara pe geam si am facut singura un om de zapada mic in curtea din spate.
Chiar daca nimeni nu imi spune nimic, acum stiu ca bunica nu o sa mai vina niciodata acasa. Un nene care mergea si el pe sosea in ziua in care a nins nu a vazut masina in care era bunica mea si a intrat in ea si au murit si bunica si nenea Stefan si inca un nene care mai era cu ei.
Altceva nu inteleg eu, Mos Craciun, poate imi explici tu ca esti batran si stii multe: am auzit-o in seara asta pe mama spunand "astia vor sa il scoata basma curata pe nemernicul ala care a omorat-o pe mama, au zis ca i se putea intampla oricui, ca era soseaua uda, ii tot gasesc scuze, sa vedeti voi ca scapa nepedepsit, ca noi nu avem bani sa dam pe avocati si procese. " Asta eu nu pricep, Mos Craciun. Bunica mi-a spus intotdeauna ca daca fac o prostie trebuie sa stiu sa o recunosc, sa nu fug si sa nu mint si mai ales sa nu ma supar ca sunt pedepsita, pentru ca o merit. Daca am inteles bine ce zicea mama, nenea ala nu vrea sa fie pedepsit si nici altii nu vor sa il pedepseasca. Asta ce inseamna, ca exista prostii mai mari si prostii mai mici si ca pentru unele nu esti pedepsit? Ti-am zis mai devreme de pisoi, mama voia sa ii dea in galeata si bunica i-a spus " nu ti-e asa putin sufletului, sunt si ei niste fiinte, cum sa ii omori". Cand am spart eu vaza adusa din Egipt de tati,  nu am mai avut voie o saptamana sa ies din casa. Sa omori pe cineva e o prostie mai mica decat aia facuta de mine si de aceea pe nenea ala nu o sa il certe mamica lui si nu o sa il pedepseasca?
Asta te rog sa imi explici, ca nu inteleg deloc.

Cu drag, prietena ta Anca

P.S. Anul asta nu vreau sa imi aduci jucarii. Vreau doar sa te rog sa treci pe la ingeri sa ii intrebi ce face bunica si sa ii transmiti ca o iubesc foarte mult si dupa aia sa treci pe la nenea ala cu masina si sa ii spui ca eu nu sunt suparata pe el, ma gandesc ca poate are si el o fetita mica si fetita era bolnava si de aia se grabea asa tare (am vazut eu la tati cand am facut temperatura mare ca o tot ruga pe tanti aia de la Salvare sa mearga mai repede), insa bunica sigur s-a suparat rau de tot, pentru ca din cauza lui nu si-a putut tine promisiunea fata de mine. Tot ea mi-a zis odata ca niciodata nu trebuie sa promiti ceva daca nu esti sigur ca te poti tine de cuvant.