5 minute

Scrijelit  marți, 23 august 2011

Mai tineti minte? Duminica era o zi speciala. In primul rand, clopotelul dormea cuminte la locul lui in cancelarie iar temele erau facute de sambata seara. In al doilea rand, programul la televizor incepea dimineata si tinea pana la 9 sau 10 seara. E adevarat, nu prea erau multe de vazut. Totusi, prin mixtura de "vizita de lucru-obiectivele cincinale-cantarea romaniei-alta vizita de lucru-cuvantarea de la congresul 'spemiidouasute", mai scapau si lucruri frumoase. Mai un "Pistruiatul", mai o "Arabella" si, la ora 14, desene animate. Cand se auzea jingle-ul, pe la geamuri apareau capete de parinti -"hai sus ca incep desenele"- strada se golea de copii si, pentru 5 minute, prichindei, parinti si bunici la un loc paseau in lumea colorata si plina de haz a personajelor Disney. Doar 5 minute, insa cat de lungi pareau. Pana si la Serbarile Marii de la Costinesti, in plina vara, cu marea, nisipul si soarele alaturi, oamenii se adunau cu mic cu mare in holul de la etajul I al hotelului Forum, la televizor (la ora aia nu erau televizoare in camere, de fapt nu erau deloc decat in hotelurile "de fite" ale vremii) ca sa se uite la Gala Desenului Animat. A fost chiar o duminica in care o anume prichinduta lipsita complet de spirit tovarasesco-pionieristic era sa bage in belele multe persoane. Se facuse ora 14, desenele nu mai incepeau, "cel mai iubit fiu" vorbea si vorbea si dadea din maini ca dupa muste si nu mai termina, asa ca sus-numitul personaj a pornit-o trop-trop pe scarile hotelului inspre parter, bombanind in gura mare sa auda intreg staff-ul de partid: "m-am plictisit, tot ala si tot ala, vreau desene".
Ma intreb cateodata daca astazi copiii mai "simt" cu aceeasi bucurie ziua de duminica. Spre deosebire de noi, weekendul lor incepe acum de vineri dupa-amiaza. Au doua zile si jumatate in care se pot bucura de libertatea provizorie a vacantei celei mici de la final de saptamana. Pleaca la munte, la mare, in excursii, se duc la Mall sa vada filme, isi pierd vremea pe la KFC si McDonalds. Probabil se bucura si ei,  insa niciodata nu vor trai senzatia ca sunt niste zile speciale, pentru ca nu au de unde sti cum este sa nu te poti uita la desene animate decat duminica la pranz, pentru 5 minute.
Multumesc, Viorica Bucur, pentru toate minutele speciale pe care mi le-ai daruit. Azi, impreuna cu tine, a murit ultima bucatica din copilaria mea. Uneori, ma simt de parca de atunci si pana azi nu au trecut decat 5 minute.




P.S. La multi ani, Buni, oriunde ai fi...

3 comments:

mehigh spunea...

Nu era sîmbăta?

Vanzatorul de vise spunea...

O fi fost si sambata la un moment dat, eu insa imi amintesc ca era imediat dupa sau inainte de "Cascadorii rasului", in cadrul chestiei aleia numite Magazin de duminica sau ceva similar. Sambata nu era program lung la tv, pentru ca nu era zi libera...

Vanzatorul de vise spunea...

P.S Iata, cineva care e cu vreo 6 ani mai mare decat mine isi aminteste mult mai corect: emisiunea se numea "Album duminical".