Respect

Scrijelit  luni, 9 mai 2011

 Am cunoscut în ultimele săptămâni străini care sunt convinşi că în limba romană se spune "vb", "dimi", "frumu", "cioco", "keama", "dintzi", "miam luat". Aşa au învăţat ei de la persoanele din jur. Oamenii chiar nu au nici o vină că vorbesc româneşte agramat şi piţipongistic, că sunt convinşi că muzica populară românească înseamnă diverse salamuri şi acm-uri, că portul popular românesc înseamnă multe fuste colorate puse una peste alta, că Dracula şi Vlad Ţepeş sunt una şi aceeaşi persoană, deşi chiar Bram Stoker a precizat la un moment dat că romanul lui nu are nici o legătură cu realitatea şi că personajul este fictiv. De vină suntem noi. Asta este ceea ce ducem afară şi ceea ce prezentăm celor care ajung aici: manelele, analfabetismul, incultura crasă, lenea, hoţia. A fi analfabet a devenit o onoare. A citi mai mult decât "Click" şi alte publicaţii asemănătoare este jenant şi cei care o fac sunt consideraţi rataţi. Subiectele principale de discuţie sunt divorţul nu-ştiu-cui, custodia nu ştiu cărui copil, botezul plodului unor snobi crescuţi în şatră printre purcei şi alte lighioane. Formatorii de opinie sunt indivizi care abia dacă sunt în stare să enumere mai mult de doi poeţi naţionali şi un domnitor român. Jurnaliştii sunt atât de limitaţi din punct de vedere al culturii generale încât confundă Polul Nord cu Polul Sud, pe Vlad Ţepeş cu Alexandru-Ioan Cuza şi ortopedia cu pediatria. Se fac transmisiuni live de o zi întreagă cu evenimente gen "moni-îşi-recuperează-fetiţa", cu un patos şi o isterie de zici că e cel puţin Al III-lea Război Mondial. Nici măcar transmisiunile şi ştirile din Japonia nu au avut atâta succes. Ca să contribuie din plin la dispariţia a ceea ce a mai rămas din cultura şi educaţia noastră, un domn artist propune să creştem rata celor care nu ştiu să scrie şi să citească, renunţând la subtitrarea filmelor, unicul lucru care îi mai obligă pe români să impună copiilor să înveţe măcar alfabetul. În curând, vom ajunge să organizăm, ca "pretenii" noştri de peste ocean, concursuri naţionale de silabisit şi liceenii vor fi consierati geniali dacă vor fi în stare să spună pe litere un cuvânt mai lung de o silabă. Deja subiectele din teza la română în liceele mai puţin elitiste sunt cam aşa: "formaţi propoziţii cu următoarele cuvinte" sau "corectaţi greşelile gramaticale din următoarele propoziţii", adică lucruri ce în mod normal se fac în clasa a II-a. Pare amuzant ce spun eu aici, însă, dacă insistăm să mergem pe drumul pe care am pornit, în câţiva ani, mai puţin de 10, nu vom mai şti să vorbim corect propria limbă, de citit şi scris nici măcar nu se va mai pune problema decât în cazuri excepţionale. Încet-încet, în loc să evoluăm, ne întoarcem, din punctul ăsta de vedere, la perioada medievală. Va reveni pe piaţa muncii meseria de scrib, oamenii din pătura medie vor merge, ca pe vremuri, la învăţători, preoţi sau poştaşi ca să le citească/scrie vreun act sau scrisoare, vom reîncepe să semnăm punând un X în locul numelui. Limba română, ce va mai rămâne din ea, va fi doar o înşiruire de consoane şi prescurtări, de expresii agramate şi formulări de care i-ar fi ruşine unui puşti de grădiniţă din anii '90. Asta nu este evoluţie, ci involuţie.
 Prin urmare,  nu mai consideraţi că este distractiv să prescurtati cuvinte şi să uitaţi de cratime, spunând " la mine nu se pune, eu ştiu să vorbesc/scriu corect, deci mi se iartă, îşi dă lumea seama că o fac doar din comoditate". Nu mai promovaţi mizeria şi incultura. Refuzaţi să mai acceptaţi orice lucru care, în loc să ne educe, ne lobotomizeaza şi ne reduce la 0 capacităţile intelectuale. Încercaţi, măcar atunci când staţi de vorbă cu străini, să vorbiţi corect româneşte, să promovaţi valorile şi nu nimicurile. Şi, din când în când, mai puneţi mâna pe câte un roman, o povestire, imposibil din toată literatura autohtonă sau mondială să nu găsiţi măcar un autor care să vă placă. Mă refer, desigur, la ceva mai mult decât Dan Brown. Refuzaţi să mai vedeţi emisiuni care în alte ţări nici măcar la televiziunile locale "săteşti" nu îşi au locul. Spuneţi copiilor voştri şi alte poveşti decât "Winnie ursuleţul", altfel nu vor şti niciodată că au existat Vladimir Colin, Alexandru Mitru, Petre Ispirescu, Ioan Slavici. Atunci când plecaţi în afară sau vă întâlniţi cu străini, nu mai vorbiţi despre ţara voastră ca despre un coş de gunoi şi nu mai permiteţi nici altora să o facă. Amintiţi-vă că suntem priviţi aşa cum dorim să fim. Dacă eu, român plecat afară, spun despre ţara mea că este mizerabilă, atunci aşa va fi tratată, e logic, doar  vin de acolo, lumea mă crede pe cuvânt. Vrem să fim respectaţi, însă suntem proprii noştri gropari. Voi aţi putea respecta un om care spune despre el însuşi: "sunt cam prost, cam manelist, cam murdar, hoţ, incult,  leneş, beţiv, casa mea este la fel ca WC-ul public, iar idealul meu este să văd nu doar capra, ci  întreaga familie a vecinului la 2 metri sub pământ"? Ca să putem fi respectaţi de alţii, trebuie să  ne respectăm în primul rând noi înşine. Ca oameni, ca popor, ca locuitori ai planetei Pământ. Iar atunci când nu sunteţi convinşi că putem realiza cel puţin la fel de multe lucruri ca orice alt cetăţean al oricărei alte ţări de prim rang din lumea asta, ascultaţi piesa "Mesaj pentru Europa".

3 comments:

athos73 spunea...

Crud adevar graiesti,vanzatorule de vise!

Vanzatorul de vise spunea...

da...as fi preferat sa gresesc :)

Lutyk spunea...

Denigrarea tarii are radacini vechi. Inainte de '89 romanii isi denigrau tara pentru a obtine, cica, mai usor azil politic. Apoi dupa '90 pentru a beneficia de cat mai multe ajutoare. Tot in genunchi, ca niste cersetori, am intrat si in Nato si UE. Obiceiurile proaste dispar greu. Doar cele bune se pierd repede, din pacate.