Jocul

Scrijelit  luni, 2 mai 2011

 Dintre toate soiurile de dependenţă existente, cea mai devastatoare, la fel de periculoasă şi destructivă ca dependenţa de droguri, mi se pare dependenţa de jocurile pe calculator, în special MMORPG. Începi ca orice user, îţi faci un cont, creezi un personaj. Începi să socializezi cu ceilalţi jucători, legi şi dezlegi prietenii, lansezi atacuri, cucereşti castele, planete, insule, faci alianţe, creşti armate. Înainte să îţi dai seama, dacă nu ştii unde să te opreşti, eşti prins într-o lume care nu există. Jocul a devenit, pentru tine, real, iar dependenţa ta nu are legătură cu numărul de ore jucate, ci cu modul în care relaţionezi cu jocul.  Te superi pentru lucruri întâmplate acolo, în matrice. Îţi faci probleme pentru fiecare lucru spus sau nespus de partenerii de joc. Nu mai dormi noaptea de grija armatelor tale plecate să distrugă alte armate. Starea ta de spirit este în directă legătură cu victoriile sau înfrângerile din lumea virtuală. Nu mai vorbeşti decât despre asta, nu te mai interesează decât asta. Nu mai eşti fiinţă umană raţională, ci un personaj care nu există, într-o lume care nu există. Creierul tău nu mai ştie să facă diferenţa dintre biţi şi realitate. Eşti doar o prelungire a calculatorului, chiar şi atunci când nu te afli în joc. Şi, desigur, ca în cazul oricărei alte dependenţe, nu vrei să recunoşti. Negarea. Primul semn că eşti dependent. Nu mai ai prieteni. Nimeni nu îţi mai vorbeşte, în afară de personajele tale din joc. Toţi te privesc, în cel mai bun caz, cu milă. Trăieşti printre fantome, la fel de palid şi de tăcut că ele.
Dacă te recunoşti în oricare 4 din cele 11 puncte de mai jos

-primul tău gând dimineaţa la trezire sau seara înainte de a închide ochii este: "ar trebui să mai cresc armata/personajul" sau "ar trebui să mai aducem nişte oameni în alianţă" sau "oare de ce X s-a supărat pe mine că nu i-am trimis mai multe resurse când nici eu nu am"
-eşti morocănos întreaga zi pentru că cine ştie ce raid nu a ieşit aşa cum doreai tu
- te interesează mai mult părerea despre tine a partenerilor de ghildă decât a oamenilor reali din jurul tău
- nu mai vorbeşti despre aproape nimic altceva decât despre joc
-începi să îţi consumi banii cumpărând tot felul de patch-uri şi tool-uri şi arme extraordinare care nu există decât în cyber sbace.
-primul lucru pe care îl faci când deschizi calculatorul este să intri în joc
-singurii oameni cu care vorbeşti mai mult de 10 minute într-o zi sunt ceilalţi jucători
-ţi-ai schimbat stilul de viaţă ca să poţi să te joci (ore de somn, ore de masă, etc)
- începi diverse acţiuni în joc chiar atunci când poate nu ai foarte mult chef de ele, numai din "obligaţie" faţă de parteneri, de teamă ca ei să nu te ostracizeze
-îţi neglijezi familia, partenerul de viaţă, prietenii, colegii pentru că ai de făcut cine ştie ce chestie în joc
- îţi stabileşti programul zilnic în funcţie de activităţile din joc, în aşa fel încât să nu cumva să pierzi vreun atac, vreo "şedinţa de lucru", vreo activitate "importantă" în alianţa sau ghilda din care faci parte
 
  chiar dacă nu joci decât 2-3  ore din 24, eşti dependent
 E timpul să te opreşti.
 Dacă nu poţi să te opreşti singur, atunci cere ajutor.
 Singurul joc pe care îl joci aici este cel cu propria ta minte şi vei pierde. 
Aminteşte-ţi un lucru: Richard Garriott este un geniu care a putut să facă diferenţa dintre lumile creeate şi viaţa reală. Creierul lui oricum funcţionează altfel. Tu eşti doar un om normal. Creierul tău îţi va spune într-o zi: "îmi pare bine că ne-am cunoscut, eu mă mut definitiv în joc".

1 comments:

Vanzatorul de vise spunea...

Din pacate cunosc oameni care sunt in situatia descrisa de mine mai sus si nu pot sa se lase, tocmai pentru ca nu mai au de foarte multa vreme o viata reala, intreaga lor viata se petrece in joc si pentru joc. Prietenii legate cu ajutorul jocului? Niciodata, aia sunt simpli amici, nu cred ca poti numi unul singur dintre "prietenii" aia care ar sari oricand sa te ajute :)
P.S Daca tot folosesti romgleza (desi...stii tu...pitzi...) macar scrie cuvintele intregi ;)