Spleen de primavară

Scrijelit  vineri, 18 februarie 2011

Mi-e lehamite
de oamenii care se plâng mereu fără să încerce să schimbe nimic,
de strada pe care nu văd niciodată coşuri de gunoi, măturători sau maşini de la REBU,
de privirile mereu în pământ ale oamenilor care trec pe lângă mine,
de neputinţa de a îi ajuta pe cei pe care îi iubesc,
de ţara în care totul "trebuie" şi nimic "nu se poate",
de adolescenţii care nu au auzit niciodată de Cireşarii, în schimb ştiu exact ce culoare de chiloţi preferă Moni,
de zilele identice care trec una după alta, iau totul şi nu aduc nimic,
de copacii fără frunze şi fără pădure,
de ploaia care promite mereu că vine şi nu mai ajunge,
de motanul care se încăpăţânează să mi se aşeze pe tastatură, pe mâini sau pe mouse când lucrez,
de zidurile goale şi neprietenoase ale blocurilor,
de ştirile stupide pe care le citesc/aud zilnic,
de cei care ştiu să reproşeze atunci când greşeşti, însă uită să îţi mulţumească atunci când îi ajuţi,
de mi-au vs pisică(miau), mi-am vs gustos(miam-miam), te-am vs echipă(team), cf, bn, u, k, tz, y,
de "nu am cum", "nu am când", "nu ştiu", "nu e treaba mea", "nu mă interesează",
de primăvara care nu mai vrea să înceapă,
de reclamele roz cu iz de bomboane mucegăite uitate în noptieră pe care le-am văzut în ultima săptămână,
de aşteptare,
de faptul că nu înţelegi nimic din ceea ce tot încerc să îţi spun, sau nu vrei să înţelegi, sau nu te interesează,
de gripă,
de "cei mai iubiţi fii ai boborului" care de 21 de ani spun multe şi nu fac nimic,
de ieri, de azi, de mâine,
de vise şi de cântece,
de scaunul care nu vrea niciodată să mă lase să îi fixez spătarul,
de "activiştii" asociaţiilor umanitare care fac chestionare şi "cauze" pe facebook însă trec pe lângă un copil bolnav fără să se uite la el,
de zgomotele prea stridente şi prea redundante ale oraşului,
de legile nedrepte care trec de Parlament ca raţa prin apă,
de mişcările sociale fără scop, fără finalitate, fără scânteie,
de lipsa acuta de idealuri,
de zilele în care nu am chef de nimic,
de cei care mă privesc fără să mă poată vedea,
de comentatorii împătimiţi care care scriu pe marginea a orice, fără să ştie despre ce e vorba şi fără să aibă măcar habar cum să lege două cuvinte în limba romană,
de spitalele în care copii sunt lăsaţi să ardă de vii, iar bătrânii sunt bruftuluiţi că nu mor mai repede,
de cuvinte împrumutate din alte limbi şi folosite cu sau fără rost, asemeni celui pe care l-am pus şi eu în titlul acestei postări, deşi puteam foarte bine să spun "depresie", "amoc", "nervi", tristeţe"
de mine, de tine, de ei.
Mi-e lehamite până şi de această perpetuă stare de lehamite de care nu mai reuşesc să scap.
Hai să (ne) râdem. Înainte să ni se facă lehamite şi de asta. Măcar atât mai putem face.

The Ten Commandments of Blogging
1.I am Google and you shall use no other platform but Blogger.
2.You shall not think that Problogger, Seth, nor Lifehacker have the final word on blogging. They don't!
3.You shall not use the name of Google nor any of its related products (AdSense, AdWords) in vain.
4.Remember your Sitemap index and keep it clean for bots.
5.Honor your meta element.
6.You shall not delete your blogs nor move them to Word Press.
7.You shall not mix CSS, XML, nor any invalid, potentially dangerous script.
8.You shall not steal (republish) thy neighbor's text, images nor any content.
9.You shall not spam about lottery prizes in England and Nigeria, nor use rumor, hype, and false promises în linkbaiting.
10.You shall not covet thy neighbor's Google, Technorati, or Alexa ranking, his Feedburner subscribers, nor shall you covet thy neighbor's blog design.
*am lăsat textul netradus ca să nu îşi piardă "savoarea"

Tipuri de femeie IT
Femeia-Internet: de cele mai multe ori este greu accesibilă
Femeia-Server: e mereu ocupată când ai nevoie de ea
Femeia-Windows: toţi ştiu că nu e utilă şi nici performantă, dar nimeni nu poate trăi fără ea
Femeia-Excel: poate şi ştie multe, dar e folosită doar pentru cele mai simple activităţi
Femeia-Word: are întotdeauna pregătită o surpriză şi nimeni nu o înţelege în întregime
Femeia-DOS: toţi au avut-o odată, dar azi n-o mai vrea nimeni
Femeia-Virus (se instalează de obicei ca Soţie.exe, însă poate metamorfoza şi în Logodnică.dll sau Iubită.exe): vine când o aştepţi mai puţin şi consumă toate resursele fizice şi virtuale
Femeia-Scandisk: e bună şi vrea doar să ajute, dar nimeni nu ştie precis ce face
Femeia-Screensaver: nu e de folos, dar te binedispune
Femeia-Harddisk: nu uită niciodată nimic
Femeia-Joystick: pricinuieşte bătături în palmă şi febră musculară la braţe
Femeia-Password: crezi că eşti singurul, dar jumătate din populaţie o cunoaşte deja
Femeia-User: nu face nimic ca lumea şi cere prea mult
Femeia-E-Mail: din 10 lucruri pe care le spune, 8 sunt gunoi

2 comments:

cinefilul spunea...

Hai sa vedem: meritam sa privim in pamant. Partea proasta este ca ignoranta si frica de a ne desparti de trecut au facut mult rau si pentru cei ignoranti si fricos si pentru cei curajosi si vizionari.
Fii boborului sunt alta poveste interesanta. Nu noi i-am ales pe ei, ei ne-au ales pe noi. Si au stiut cum sa faca in asa fel incat cei multi sa-i iubeasca. Atat cat a trebuit, pentru ca lucrurile sa intre pe fagasul dorit de ei, fiii iubiti.
Am vrut sa facem ceva, odata. Insa ne-am pierdut pe drum, manipulati, manevrati, cum vrei sa sa-i spui, cu mare grija.
Dar nu dispera, lumina e intotdeauna la capatul tunelului. O sa ajungem acolo, odata. Spune-i speranta, daca vrei.

Mincinos a fost Brucan!

Unknown spunea...

S-a stins si aia (luminita), ca s-a terminat uleiul din lampa si nu mai erau piticii in tunel sa reintregeasca rezervele.