Varsta inocentei

*dedicat sorei mele , care astazi a renuntat la o parte din copilarie

Cum stii ca ai crescut?Intai ajungi mai usor la prajitura de pe masa. Apoi nu mai ai nevoie de cineva care sa iti aprinda lumina in camera atat de plina de umbre din care cine stie ce poate iesi. Vine si ziua cand descoperi ca mama te-a trimis putin afara ca sa poata sa puna jucariile sub brad si te simti pentru prima oara in viata tradat, dezamagit si foarte trist. Incepe scoala si descoperi ca nu mai ai prea mult timp sa stai cu papusile si masinutele si esti din nou trist. Apoi nu mai vrei sa stai cu ele, insa esti tot trist, pentru ca prima ta dragoste tocmai a iesit cu altcineva la o inghetata. Dai primele examene, ai primele emotii, te certi, te impaci, legi si dezlegi prietenii, nu mai vorbesti niciodata-niciodata cu cineva...pana peste doua ore cand te suna ca sa isi ceara iertare...si uite asa descoperi intr-o zi ca esti om mare. Acuma apare o alta intrebare: cat de mare esti? Esti mare-mare, nu mai vrei sa auzi decat de lucruri serioase, nu mai zambesti cand da din coada un catel, cand vezi prima buburuza, nu te mai uiti la desene animate, nu mai ascunzi undeva prin geanta cu laptopul un ursulet de plus, sau esti nu-foarte-mare, stii ca viata nu e o permanenta joaca insa nu intotdeauna iei lucrurile foarte in serios si inca il mai astepti pe Mos Craciu, chiar daca stii ca nu exista? Cum afli ca ai crescut, stii deja. Cum afli insa daca esti om mare sau copil? Simplu: in ziua in care decizi ca jucariile tale ocupa prea mult loc in camera si e timpul sa cedeze spatiul pentru alte lucruri, mai potrivite unei persoane care a trecut de 20 de ani si totusi te doare sufletul ca trebuie sa le alungi si te gandesti bine de tot care din prietenii tai de mult uitati, care stateau cuminti intr-un colt, pleaca, atunci poti sa fii sigur ca esti copil. Nu mai plange. Prietenii tai nu se supara, stiu si ei ca e vremea sa plece in cautarea unui copil mai mic, care poate nu a avut niciodata o papusa. Deschide fereastra si uita-te la stele. Ele vor fi de acum jucariile tale intreaga viata, iti vor zambi in fiecare seara, te vor face sa visezi, vor rade spre tine cu glasul a mii de clopotei pierduti undeva intr-o poveste despre un alt copil care era mai om mare decat toti oamenii mari si desena serpi boa cu veleitati de palarie. Si...am sa iti spun un secret: vei avea din nou candva o camera plina de jucarii. Si daca ai sa fii cuminte, ai sa ai si tu voie sa te joci cu ele. Stapanul sau stapana lor sigur nu se va supara. Totul e sa stii sa ramai copil pana in ziua in care in viata ta va intra cea mai frumoasa jucarie din lume, care nu va pleca niciodata de langa tine, care va avea nevoie de toata dragostea si atentia ta si care, intr-o zi, va afla la randul ei cand stii ca ai devenit om (nu foarte) mare.