franturi de mine

Scrijelit  duminică, 3 mai 2009

oameni, soare, plaja pustie cu pescarusi visatori, munti albi si munti infloriti, chopin, cer greu de stele si cer greu de furtuna, un castel medieval in care un ultim menestrel canta portretelor severe de principi de mult trecuti in uitare, un necunoscut care imi zambeste doar pentru ca port o floare in par, valuri cu unduiri de iarba, iarba cu sunet de valuri, statui intr-o poiana fara nume ascunsa in varful unui deal cu veleitati de munte, drumuri care spun povesti despre oameni puternici ca stanca si femei frumoase ca florile de colt, sarmizegetusa, un zid batran la malul pontului euxin, sub un soare despletit peste nisipul secolelor, o piatra in forma de inima, pink floyd, un zambet si o flacara pe o scena a unui dulce targ, zambet pe care memoria inimii nu il va putea uita niciodata, fata cu cercel de perla, chitara, fundatii nascute din imaginatie si crescute in 6 volume ca alte povesti in 20, elfi, un catel mic si negru care a vrut sa se joace si sa primeasca iubire pana in ultima clipa, un copil pe care nu l-am cunoscut niciodata, dar al carui zambet imi insenineaza fiecare zi, dostoievski, prieteni, cantece,uimiri si intrebari, iubiri de-o vara si o iubire care a dat drumului meu un alt curs si vietii un alt rost, ganduri, tristeti, if then else, o voce din umbra care stie toate versurile cantecelor mele, fluturi mari si albastri intr-o poienita scaldata in soare, o vipera care ma priveste suparata pentru ca dorm pe piatra ei, un om ai carui ochi imi vorbesc si acum in unele nopti cu toata durerea, spaima si dragostea din lume, pentru ca stie ca zborul lui e fara aripi iar muntele nu iarta greselile, fotografii alb-negru pe un perete de club, fotografii colorate imprastiate pe toate partitiile si hard disk-urile interne si externe ale calculatorului, dor, luminite mici la marginea unui drum de tara noaptea, despre care copilul care eram a crezut ca sunt zane si a plans afland ca sunt doar licurici, bunica citind "legendele pasarilor" cu glas cald si ochi ingreunati de oboseala unei clase cu 30 de piticoti, o ganganie care semana cu o papusa mica si fragila , care nu a putut sa imi prinda decat un deget in manuta, care mai tarziu mi-a ascuns toate fardurile sub calorifer in semn de protest si care acum ma uimeste mereu cu gandurile si cu trairile ei de tanara femeie care a pasit in viata mult prea repede si mult prea inainte, o adolescenta a carei tristete ma intristeaza desi nu o cunosc decat dintr-o poza si din povesti, pablo neruda, easy rider, fum de tigara, ciresarii... iarasi cantece, iarasi prieteni, iarasi dragoste...eu.