Canticele

Insula dragostei
Pe marea noastra nu mai sunt corabii
sa ne aduca vesti despre noi doi
si stau pe-aceeasi stanca doua sabii
tocite-n lupta surda dintre noi.

Corabia ce ne purta iubirea
a ancorat la tarmul meu acum,
nu mai e nici un val care s-o poarte
spre tarmul tau pierdut pe cai de fum.

Trec panze albe peste toamna noastra
cu amintiri de fluturi si lumini,
sunt insula care-a purtat povestea noastra
esti insula ce poarta-al meu destin.

Ti-am spus candva ca suntem
doua insule pe mare,
nascute dintre ceturi fara timp,
tu imi cladeai castele
peste alba zare
si dragostea era un anotimp.
Prea multele catarge scufundate
strecoara-n suflet teama de inec,
trimit spre tine veste
sa te chem aproape,
s-ajungi la mine, eu sa nu mai plec.

De vorba cu Micul Print
Te rog sa-mi desenezi o oaie,
sa-mi desenezi o casa pentru ea,
s-o pot feri de ploaie.
Te rog sa-mi desenezi o vara,
o masa si o seara,
un mar si-o amintire
si-un cantec de iubire.
Te rog sa-mi desenezi un soare
sa-mi desenezi apoi un curcubeu
si-o floare pentru floare.
Un urs de plus si-un catelus,
un crocodil si-un lunecus,
o varza si o barza,
o tarca si o barca,
o papadie si un tren,
un Fat-Frumos si un refren,
un cal, un rac si un galos,
o trotineta si un mos,
un par, un mar si-un submarin
si-un Univers senin...

Ursul de plus
Din cutia mea cu jucarii
am scos aseara-un urs de plus
cu ochii vii,
cu botun negru - catifea,
cu ochelari de mucava,
l-am intrebat de ce e trist
si mi-a raspuns asa:
- Cu mine nu vrea sa se joace nimeni
cu mine nimeni nu vorbeste putin,
mi-e dor sa mai ascult povesti,
sa ma ascund intre feresti,
mi-e dor sa stau sub pomul de Craciun.
Cu mine nu vrea sa se joace nimeni,
copiii toti sunt ocupati putin,
nu mai au timp de ursi de plus,
nu mai au timp nici de papusi,
in jurul meu sunt oameni mari acum.
IN cutia mea cu jucarii
a adormit un urs de plus cu ochii vii.
E singur printre amintiri,
noi am gasit alte iubiri
si jocul nu mai e la fel,
dar, in priviri,
purtam copilarestile uimiri.

Cotidian
Aflam in fiecare zi cate un fapt banal,
pe strada trec batrani, catei, copii,
comisii misuna prin vreun spital,
s-a micsorat productia de jucarii.
Afara este soare, sau poate-a fost,
la munte ninge mult ca-n orice an,
ne invartim buimaci si fara rost
prin cercul spleen-ului cotidian.

Asa ca, iubite, hai sa
daramam peretii,
sa desenam iluzii pe covor,
spectaculos si tandru
sa ne-omoram sticletii,
sa fim o stire la televizor.

Ni s-a comunicat ca soarele rasare,
ca iarba este verde, ca soarecii sunt gri,
ca un delfin a emigrat din mare
afland ca mai exista si alte specii vii.
Iubite, hai sa facem o racheta,
nu ma-ntreba de ce, nu stiu nici eu,
dar te iubesc si, fiindca-afara ploua,
am obosit sa ti-o tot spun doar eu.

Asa ca, iubite, hai sa
adoptam un caine,
sa mergem la o bere, sa scriem un roman,
nu, nu ma intreba ce o sa fie maine,
nu am gasit un 24FUN.


Muntele de dor
Dor, dor de munti,
brazii carunti
ma asteapta sa imi spuna
o poveste,
sa imi dea de tine
doar o veste,
sa ma-ndemne iarasi
calea sa-mi urmez,
pe creste de soare
dragostea sa-mi luminez.

Sus, sus in munti
se aude-n noapte zvon de nunti.
cerbii fac poteci
catre izvoare,
luna naste foc
si focul - soare,
sufletul trimite catre tine flori
si te asteapta
pe cararile din zori.

Tu, cale si destin,
drumuri dinspre creste
catre tine vin,
sa vorbesc cu steaua care cade,
sa iti cant cu vantul pe cascade,
sa plutesc pe vai cu vulturii din nou
si dorul de tine sa fie
al muntelui ecou.

Dor, dor de tine
sa alerg catre munti imi vine
si sa simt
cum mi-alinta parul pui de vant,
cu soarele si muntele de dor sa-ti cant.