vama privita de sus

Te-ai gandit vreodata cum este Vama ta?... Hai sa ne gandim impreuna. Vama mea are, in primul rand, 4 prieteni. Cam zanateci si cam visatori, au crezut ca pot schimba lumea intr-o vara si au rezistat eroic masinilor, manelelor, Stufstock-ului. Pentru ei, diminetile aveau gust si lumina de miere calda abia culeasa din palatele reginei albinelor, iar noptile cresteau in sufletele lor cu stele si dragoste. Alaturi de ei sta o barca ce pluteste mereu spre rasaritul soarelui si, chiar daca vaslele ii sunt infrigurate si timide, e cea mai frumoasa corabie din lume, fiindca ea a purtat, intr-o dimineata, cel mai curat suflet de copil pe care marea l-a cunoscut. Mai are si munti Vama mea, munti cu cetati ascunse si cu izvoare fermecate, cu stele cazatoare si cascade si cu focuri aprinse sa lumineze toate noptile tristetilor citadine. Intr-un colt al Vamii mele, stau trei chitari. Una din ele stie sa cante doar pentru prieteni, cu glas inalt si adanc, alta doar pentru iubire, cu o lacrima ascunsa printre strune si a treia, ultima in timp insa prima in memoria inimii, are glas soptit si canta doar stelelor si noptii...si poate tie, daca stii sa iti pleci spre ea urechea sufletului. In nordul Vamii mele, printre gheturile aducerilor aminte, stau umbrele celor care si-au purtat pasii, o clipa sau mai mult, pe acelasi drum pe care pasii mei il urmeaza cu incapatanare de atatia ani. Iar la rasaritul Vamii mele locuieste pasarea cu aripi de fum despre care se tace versuri si se canta in cuvinte, care, altfel decat restul pasarilor, a venit catre mine toamna, cu plutiri de frunze si seri in care toate stelele lumii ardeau in gand si in inima.
Alaturi de un curcubeu, de o poveste despre oameni si iubire, o poveste doar despre oameni spusa cu glasul unui om pe care viata l-a ingenunchiat dar nu l-a invins, o poveste despre joc si joaca si despre cum sa ramai frumos in amintire, o poveste despre copilarie, adolescenta si, mai de curand, despre cum incepi sa devii om mare, o poveste despre prieteni si o poveste despre necuvinte, aceasta este Vama mea. Iar Vama mea nu poate fi zarita decat de sus si vietuieste pe o muchie a lumii pe care putini au curajul sa mearga pana la capat.


P.S:Va multumesc, tuturor celor ce va recunoasteti aici, pentru ca existati :)