Izvorul

A fost o data un taietor de lemne. Traia la marginea padurii, prieten cu florile, cu pasarile si cu vantul, ii spunea buna dimineata soarelui si noapte buna lunii si fiecare zi din viata lui era asemeni altor mii de zile. Oamenii il ocolau, pentru ca nu stiau sa vada dincolo de infatisarea lui salbatica si aproape nimeni nu zarise inca flacara ce ardea in sufletul lui, iar cei care o zarisera incercasera mereu sa o stinga, de teama ca nu cumva caldura ei sa ii mistuie. Singur, insa mereu increzator in steaua lui, taietorul de lemne vis ala clipa in care o zana buna va iesi din apele intunecate ale codrului, il va lua de mana si il va invata sa creada, sa iubeasca, sa vada din nou culorile, stelele, fluturii. Intr-o dimineata cu lumina de miere si cu frunze de arama, taietorul de lemne a pornit prin codru, mai trist si mai singur ca niciodata. Simtea cum toamna curge prin inima sa, cum fiecare vis, fiecare gand se preface in ploaie intunecata si cum prin sange incep sa se auda zvonuri de ninsoare. Mergea, neatent la lucrurile din jur, pana cand,tarziu inspre amiaza, s-a oprit, cu urechea atenta. Undeva, in padurea tacuta pe care o stia de atata amar de ani, se auzea susur de izvor. A ridicat mirat privirea, a cautat, a incercat sa isi aminteasca daca nu cumva vreun colt al intunecimii ii ramasese pana atunci nestiut. Insa in padurea lui nu erau izvoare, doar apa ploilor nastea, din timp in timp, paraie care dispareau inainte ca el sa poata sa le prinda sclipirea vesela. A pornit taietorul catre locul de unde credea ca aude izvorul si a mers, a tot mers, a dezgolit toate luminisurile si a inftalnit ochi blanzi de caprior si mustati tepoase de arici, unduiri de sarpe si batai speriate de aripi, insa izvorul nu era nicaieri. A continuat sa mearga, pana cand, spre seara, cand soarele isi lua ramas bun de la lume, a intalnit in calea lui o fiinta despre care a crezut, la inceput, ca este zana din povestea mult asteptata. Cu ochi albastri si adanci ca matasea noptii, cu par in care lumina verii se impletea cu rugina toamnei, il privea tematoare, fara cuvant, rugandu-l, cu ochii, sa nu ii faca rau. I-a vorbit, a intrebat-o de unde-i si cine si cum s-a ratacit in codru, iar ea i-a raspuns ca, trezindu-se dimineata in casuta pe care o avea la celalalt capat al padurii, a auzit susur de izovr si a plecat in cautare. Taietorul de lemne s-a bucurat auzind acestea, a inteles ca izvorul chiar exista si ca, poate zana buna a hotarat ca e timpul ca padurea sa iasa din amortire, sa se imbrace in flori si iarba molateca. Au ramas peste noapte in locul in care se intalnisera si au tacut amandoi, privind stelele si ascutandu-si bataile inimii, intrebandu-se poate cum ar fi daca o mana ar atinge alta mana, daca buzele tacute s-ar uni, daca ochii ar intalni flacara din alti ochi. Taietorul de lemne a ramas de veghe intreaga noapte, in timp ce frumoasa dormea cu fruntea sprijinita pe bratul sau. Dimineata, cand ea a deschis ochii, in inima lui a coborat soarele, fiindca, dupa multi ani, a privit un zambet cald, nascut doar pentru el. Au vrut sa plece din nou in cautarea izvorului, insa susurul nu se mai auzea. Nedumeriti, au stat clipe lungi in asteptare, gandindu-se ca poate au intrat prea mult in negura padurii, au cautat in ca o vreme, apoi au hotarat ca e mai bine sa ramana pe loc si sa astepte ca izvorul sa dea din nou glas. Zilele treceau, se apropia iarna, deci taietorul de lemne si-a amintit care ii este meseria si, cu maini maiestre, a ridicat o casa. de atunci, au trecut 8 anotimpuri, taietorul de lemne si frumoasa lui sunt tot acolo si, in fiecare zi, asteapta sa auda susurul izvorului, fara sa stie ca, in acea dimineata de toamna, nu auzise fiecare decat cantecul celeilalte inimi, care ii chema spre marea calatorie a vietii si dragostei. Si chiar daca uneori ploaia mai cade peste ei, chiar daca vantul le mai smulge cate o radacina, chiar daca uita drumul catre casa, undeva adanc in sufletele lor este izvorul, care incepe sa susure soptit, amintindu-le ca, dincolo de negura, dincolo de teama, dincolo de intrebari si dincolo de drumuri ce par a nu mai avea iesire, exista dragostea care arde, flacara vie in sufletele lor, vegheata de glasul tainic ce i-a adus impreuna.