dimineti de curtea veche

Aici timpul s-a oprit. Orasul treapada si pufneste in jur, cu praf si masini si "...evenimentul, ziarul ziarul, libertatea, numai la trei mii...", dar pe ulitele (nu strazile!) din Cetatea Veche a lui Bucur pietrele clipesc somnoroase a buna dimineata, cu suras de vrabii. Un catel ma priveste ca pe o aratare din alta lume..ce naiba caut acolo la asa ora criminala...oare ar intelege daca i-as povesti cum e sa te plimbi pe Lipscani la ora 6 dimineata, dupa o noapte de amintiri si multa muzica buna in Club A? Totusi, parca oarece gospodarie nu ar strica acestei bucati de istorie a Bucurestilor. Casele sunt batrane, isi reazama oasele bolnave pe asfalt si pe stinghii de lemn..nici ele prea sprintare. Zidurile plang sub povara jignitoare a graff-urilor si tag-urilor. Iar daca vrei cumva sa te opresti si sa bei o cafea visand la boierii din cele vremi, nu prea ai unde poposi...caci moarte sunt cafenelele si chelnerii joviali contemporani cu Mitica si ale lui madame nu te imbie fluturand un servet impecabil...pentru care, intre noi fie zis, nu se folosea nici o minune a tehnicii moderne ci sfanta apa si cuviosul sapun de casa cu adieri de busuioc. E soare pe cer si albastru, insa Curtea Veche a Bucurestilor isi plange apusul si doarme cuminte, visand la ziua cand va fi din nou printesa. Noapte buna...