...si ne-am intors mai bogati cu un zambet si mai saraci cu un vis, cu trupuri arse de soare si suflete arse de tristete. Revenind cu totii la varsta papusilor si a cailor de lemn, am cules toata lumina verii si am
ascuns-o in inimi, pentru frigul de mai tarziu si pentru iernile in care unii din noi nu vor asculta la geamuri chemari de lerui-ler, ci doar viscolul si noaptea le vor fi colinde. Iar in urma noastra, au ramas stelele, valurile si nisipul,
sa isi aminteasca mereu ca a fost o vara in care prietenii au venit in pragul marii celei mari sa petreaca prietenia ce pleaca spre alte zari, si alte valuri, si alte stele...
"Cade din tarie luna

pe pamânt sub chip de bruma.

Zvonul stins prin noapte rece

îl auzi, din moarte, muma?..."